Trei din patru piloți ai companiilor aeriene europene au avut episoade de microsomn în cabina de pilotaj, iar aproape un sfert zboară în mod obișnuit deși sunt prea obosiți ca să lucreze, arată un raport citat de The Guardian.
Concluziile se bazează pe un sondaj realizat de Asociația Europeană a Piloților (ECA) în rândul a aproape 7.200 de comandanți și copiloți. Piloții vorbesc despre odihnă insuficientă, presiuni pentru prelungirea programului de lucru și teama că vor fi penalizați dacă se declară inapți de zbor.
Aproape un sfert dintre piloți (24%) au recunoscut că, de regulă, continuă să zboare în loc să anunțe că sunt prea obosiți pentru a o face, în timp ce alți 16,8% au spus că preferă să își ia concediu medical.
În aviație, oboseala poate fi provocată de turele lungi, de odihna insuficientă, de programul neregulat și de zborurile peste mai multe fusuri orare, care dau peste cap ciclul natural de somn al organismului.
Este o problemă serioasă de siguranță, pentru că poate afecta judecata piloților, le poate încetini reacțiile, le poate reduce atenția și le poate slăbi capacitatea de a răspunde la situații neprevăzute.
Conform reglementărilor europene privind siguranța aviației, companiile aeriene sunt obligate să aibă sisteme prin care să identifice, să monitorizeze și să gestioneze oboseala echipajelor.
Sondajul, realizat în august, arată că trei sferturi dintre respondenți au avut cel puțin un episod de microsomn – o scurtă perioadă de somn, involuntară – în timp ce pilotau o aeronavă, în ultimele patru săptămâni.
Piloții care lucrează pentru companii cu sediul în Irlanda și Malta au raportat cele mai multe episoade de microsomn. Peste o treime dintre ei au spus că nu se odihnesc suficient pentru a împiedica acumularea oboselii în timp.
Deși epuizarea este larg răspândită, doar unul din trei piloți a declarat că, de regulă, se anunță inapt de zbor atunci când este obosit. Jumătate au recunoscut că, în cele trei luni dinaintea sondajului, au efectuat un zbor pentru care ar fi trebuit să se declare prea obosiți ca să piloteze.
Aproape jumătate dintre respondenți au precizat că se tem de consecințe negative din partea conducerii dacă se declară inapți din cauza oboselii, iar doar 11,9% au încredere în sistemul de raportare a oboselii al companiei pentru care lucrează.
Ian Holder, directorul general al firmei de consultanță în siguranța aviației Baines Simmons, a spus că rezultatele arată diferențe persistente în felul în care companiile aeriene și autoritățile naționale gestionează oboseala.
„Acest sondaj surprinde felul în care piloții europeni trăiesc, în practică, gestionarea riscului de oboseală”, a declarat el.
Holder a subliniat că rezultatele reflectă experiențele directe ale piloților și nu reprezintă o măsurare directă a nivelului de siguranță în aviație. A adăugat însă că faptul că rezultatele s-au menținut constante de-a lungul a trei ani scoate în evidență zonele care au nevoie de atenție.
El a dat ca exemplu Finlanda și Țările de Jos, ca dovadă că o cultură mai solidă a raportării oboselii este posibilă.
Piloții companiilor cu sediul în Irlanda și Malta s-au numărat printre cei mai predispuși să se teamă de represalii din partea conducerii și printre cei mai puțin încrezători în sistemele de raportare.
Proporția piloților care au spus că zboară chiar și când sunt obosiți a fost mai mare în Spania, Irlanda și Franța. Doi din cinci piloți ai companiilor cu sediul în Spania și o treime dintre cei care lucrează pentru companii din Irlanda și Franța au declarat că, de regulă, zboară când sunt obosiți.
Prin comparație, în cazul companiilor cu sediul în Marea Britanie, proporția este de doar unul din zece.
Doar 15,6% dintre piloții companiilor low-cost consideră că angajatorul lor gestionează bine riscurile legate de oboseală, față de 18,6% în cazul operatorilor ACMI sau de tip wet-lease firme care pun la dispoziția altor companii aeriene aeronave, echipaje, mentenanță și asigurare.
Aproape doi din cinci piloți au spus că, în luna dinaintea sondajului, au recurs cel puțin o dată la discreția comandantului – un mecanism care le permite comandanților să prelungească, în situații excepționale, timpul de lucru al echipajului sau să scurteze perioadele de odihnă.
Însă aproape 70% s-au declarat îngrijorați de ce s-ar întâmpla dacă ar refuza să își prelungească tura, ceea ce sugerează că o măsură gândită pentru situații excepționale poate veni la pachet cu presiuni semnificative asupra echipajelor.
Cele mai mari îngrijorări au fost exprimate de piloții companiilor low-cost și ai operatorilor wet-lease, precum și de cei care lucrează pentru companii înregistrate în Irlanda și Malta.
Tanja Harter, președinta ECA, crede că responsabilitatea trebuie asumată de companiile aeriene și de autoritățile de reglementare, nu lăsată pe umerii piloților.
„Nu se poate ca gestionarea acestui risc să fie lăsată pur și simplu în seama noastră – a piloților –, în timp ce suntem în cabina de pilotaj și se așteaptă de la noi să ne ducem pasagerii în siguranță la destinație”, a declarat ea.
Harter a cerut Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (EASA) să înăsprească regulile privind gestionarea oboselii și să se asigure că firmele respectă cerințele privind raportarea fără sancțiuni și folosirea corectă a discreției comandantului.
„Să mai așteptăm încă trei ani ca să descoperim că nimic nu s-a schimbat pur și simplu nu este o opțiune”, a spus Harter.
„Problemele sunt identificate, soluțiile există, iar noi, comunitatea piloților europeni, suntem pregătiți să contribuim. Ce lipsește acum este voința politică de a acționa”, adaugă ea.