Tot corpul devine transpirat în combinezon, trei perechi de mănuși puse una peste alta. O protecție necesară împotriva virusului. Toate o fac să se simtă stângace. Are senzația de a nu putea face mai mult, ceea ce este cel mai dificil, spune ea.
În primele zile ale crizei coronavirusului din Italia, își termina schimbul, se urcă în mașină și plângea. Se simțea inutilă.
”Camerele de izolare sunt ca niște buncăruri, sunt realități paralele”, a spus ea, descriind atmosfera înfricoșătoare de pe secție drept ”o liniște care urlă”.