Aceasta e istoria unei idei vizionare:construirea unei căi ferate care să lege Transilvania de Muntenia,trecând Carpaţii prin Pasul Buzău. E însă o istorie scurtă,încheiată înainte de vreme:construcţia s-a oprit în mai multe rânduri,înainte şi după Primul Război Mondial,şi în 1931 de tot,atunci când nu mai erau de realizat decât cei aproximativ 40 de kilometri ce despărţeau Întorsura Buzăului de Nehoiaşu. Părţi ale unui proiect uriaş,cele două staţii rămân pentru totdeauna uitate „puncte terminus” ale unor linii ferate secundare.
În această privire în trecut,un intermezzo:monumentala construcţie de la Teliu,unde a fost realizat cel mai lung tunel feroviar din România (4.379 metri).
Premisele acestui proiect pot fi identificate încă din anul 1862,când,în textul unui memoriu tratând problema realizării „celui dintâi drum de fier din România Unită”,ilustrul om politic şi ziarist George Bariţiu (1812-1893) considera că viitorul traseu ar fi trebuit „să lege Giurgiul cu Bucureştiul şi,trecând prin Ploieşti,să se apropie de munţi”.
Buzău-Nehoiaşu,primul tronson al căii ferate,e inaugurat în 1909
Punerea în practică a ambiţiosului deziderat avea să demareze însă abia patru decenii mai târziu,la 24 martie 1907,când în „Monitorul Oficial” nr. 276 este publicat textul Înaltului Decret Regal Nr. 1129,prin care era aprobată construcţia viitoarei linii ferate particulare „de utilitate publică” Buzău-Nehoiaşu,primul tronson al proiectatei căi ferate Buzău-Braşov.
Continuarea, pe Historia.ro.