Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată până acum. Un șarpe s-a strecurat într-un avion înainte de decolare și a produs isterie
Publicat acum 11 ore si 51 minute
O balenă beluga, specie care trăiește în mod normal în apele înghețate ale Arcticii și care se numără printre prăzile urșilor polari, a fost filmată cu drona în golful Donegal, din nord-vestul Irlandei, iar specialiștii spun că apariția ei nu este o simplă curiozitate, ci un semn tot mai clar al schimbărilor din oceane. Pe măsură ce apele se încălzesc și peștii migrează spre nord, animalele care trăiesc deja „la capătul lumii” nu mai au încotro să se retragă, așa că ajung să coboare spre sud, în ape mai calde, unde sunt observate tot mai des, scrie The Irish Times.
Pádraig Whooley, responsabil cu monitorizarea observațiilor în cadrul Irish Whale and Dolphin Group (IWDG), a declarat că „latitudinile noastre nu sunt habitatul natural al balenelor beluga”.
Pe 17 octombrie, Sebastian Szumlański se afla la Fintra, în golful Donegal, unde a filmat balena cu o dronă, iar imaginile au fost ulterior trimise IWDG.
Au existat cel puțin patru observații anterioare raportate de balene beluga în apropierea coastelor Irlandei, prima cunoscută datând din 1948, în largul insulei Clare, din comitatul Mayo.
Înregistrarea din golful Donegal este abia a doua validată vreodată de IWDG. Prima a fost făcută în 2015, în largul localității Dunseverick, din comitatul Antrim.
Whooley a precizat însă că prezența balenei nu înseamnă că aceasta „încearcă să-și facă din Irlanda un cămin”.
Potrivit lui, beluga era un exemplar adult, lucru care se poate deduce din culoare, pentru că aceste balene „se nasc destul de închise la culoare și se deschid odată cu vârsta”.
El a explicat că balena observată în golful Donegal era „de un alb absolut strălucitor”.
Belugele adulte pot ajunge la 5 metri lungime. Whooley a apreciat că exemplarul observat părea să aibă între 4 și 4,5 metri.
Multe dintre aceste balene, a adăugat el, au cicatrici de la atacurile urșilor polari.
„E nebunesc să te gândești că acum avem în apele Irlandei o specie de balenă care e hrana urșilor polari”, a declarat Whooley. „Este o tendință pe care începem să o vedem: scriem tot mai multe articole de felul acesta despre animale arctice care apar în apele Irlandei”.
Deși aparițiile sunt „încă foarte rare”, Whooley a spus că au existat numeroase observații de balene de Groenlanda, morse, narvali și belugi.
„Observațiile acestor animale devin, știți, tot mai frecvente. Le vedem tot mai des... intervalul dintre ele se micșorează”, a spus el. „Au loc schimbări mari acolo... pierdem unele specii care probabil erau mai comune odinioară. Și începem să vedem tot mai multe specii pe care aproape că nu le vedeam înainte. Totul e foarte dinamic acolo. Lucrurile se schimbă, iar ce contează este ritmul rapid în care se schimbă”.
Balenele beluga fac parte din aceeași familie cu narvalii. În 2025, un pui de narval, o femelă, a eșuat pe plaja Sweet Nellies, la nord de Greencastle, în peninsula Inishowen din comitatul Donegal.
Whooley a precizat că apariția balenei beluga „coincide cu o vreme foarte proastă”, referindu-se la furtuna Austen.
„Furtuna puternică nu va face nicio diferență pentru balenă, dar ne va afecta capacitatea de a observa efectiv animalul și de a încerca să-l monitorizăm de pe țărm”.
Potrivit lui Whooley, cea mai apropiată populație de belugi arctice se află probabil în Svalbard, un teritoriu norvegian din nordul îndepărtat, iar toate speciile marine „sunt în mișcare”.
„Tendința este ca totul să se deplaseze tot mai mult spre nord, pentru că totul caută ape mai reci, iar majoritatea peștilor preferă apele reci”, a explicat el.
„Așa că, atunci când peștii migrează spre nord, și mă refer la specii precum macroul, heringul și altele asemenea, care sunt foarte importante pentru balene, prădătorii îi urmează. Dar ce faci atunci când trăiești la capătul lumii? Nu poți merge spre nord. Nu există nord. Când trăiești deja la Polul Nord, nu mai ai unde să mergi. Singurul loc în care poți merge, dacă habitatul tău se destramă, este spre sud, și de aceea începem să vedem tot mai multe dintre aceste specii arctice în ape mai calde: pentru că pur și simplu nu mai au unde să meargă, iar asta este o problemă care ține de geografia lor”, adaugă el.