Cărbunele din lemn de marabu și trabucurile de lux ale Europei sunt făcute de zeci de mii de deținuți din Cuba, transformați în sclavi

Zeci de mii de deținuți din Cuba sunt supuși muncii forțate sistematice pentru producerea de bunuri precum cărbune și trabucuri, destinate inclusiv piețelor europene, în condiții apropiate de sclavie, arată un nou raport publicat săptămâna aceasta de ONG-ul Prisoners Defenders, scrie Euronews.

Potrivit raportului, în închisorile cubaneze, zeci de mii de deținuți lucrează forțat nu doar pentru economia internă, ci și pentru export, în special către Europa. Documentul se bazează pe acte oficiale cubaneze verificate de Institute for Crime and Justice Policy Research de la Universitatea Birkbeck din Londra, pe investigații de teren și pe mărturii ale deținuților și foștilor deținuți.

60.000 de deținuți, folosiți ca „sclavi moderni”

Din cei 90.000 de deținuți și peste 37.000 condamnați cu regim de „închisoare deschisă”, raportul estimează că aproximativ 60.000 sunt supuși muncii forțate. Printre ei se numără atât infractori de drept comun, cât și prizonieri politici.

Munca obligatorie se desfășoară într-o rețea de 242 de centre de detenție – de la penitenciare clasice, la „centre corecționale”, „tabere” și „ferme”. Sarcinile variază de la muncă agricolă, industrială și construcții, la strângerea gunoiului și curățarea străzilor, spitalelor sau secțiilor de poliție.

Mărturiile descriu condiții epuizante, lipsă de apă și hrană, violență și hărțuiri.

„Ne forțează să muncim din zori până seara, sub un soare arzător, fără apă sau mâncare suficiente. Dacă refuzi, ești bătut imediat. Colegi de-ai mei au leșinat de oboseală, alții au fost băgați la izolare zile întregi doar pentru că s-au plâns”, povestește Jorge, fost prizonier politic.

„Să muncești desculță pe câmpurile de trestie de zahăr, în ploaie și arșiță, e ca și cum ai fi sclav”, adaugă Maria, fostă deținută de drept comun.

Cărbune și trabucuri cubaneze, produse de prizonieri

Printre cele mai dure munci se numără producerea de cărbune din lemn de marabu – principalul produs agricol realizat de deținuți – și fabricarea celebrelor trabucuri cubaneze.

„Pentru a produce cărbune, dormim pe câmp, fără pat și fără acoperiș. Trebuie să ne facem colibe improvizate și avem voie să bem doar apă murdară din tăuri sau de la vacile fermei vecine”, povestește un deținut.

Potrivit datelor citate în raport, cărbunele produs prin muncă forțată a fost, în 2023, al șaselea produs exportat de Cuba, țara fiind al nouălea exportator mondial. Principalele destinații: Spania, Portugalia, Grecia, Italia și Turcia – deși produsul ajunge în toată Europa.

În paralel, industria tutunului și a trabucurilor Habanos, controlată de compania de stat Tabacuba, folosește forța de muncă a deținuților. În fabricile din penitenciare, prizonierii lucrează până la 15 ore pe zi, cu doar duminica după-amiază liberă, pentru un salariu de puțin peste 6 euro pe lună – în timp ce civilii primesc circa 100 de euro.

Profituri uriașe pentru guvern și distribuitori

Raportul subliniază că producția de cărbune și trabucuri din închisori reprezintă o afacere extrem de profitabilă pentru guvernul cubanez, care obține marje brute de aproape 100% la exporturile către Europa. Totodată, distribuitorii și importatorii europeni beneficiază direct sau indirect de pe urma muncii forțate.

Opacitatea lanțurilor de aprovizionare face dificilă trasabilitatea produselor și implicit responsabilizarea companiilor străine.

Presiune pentru acțiune internațională

Prisoners Defenders cere comunității internaționale să pună capăt muncii forțate, interzise de ONU, Organizația Internațională a Muncii și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Printre recomandări: embargo țintit pe produsele realizate prin muncă forțată și suspendarea acordurilor comerciale și de cooperare cu Cuba.

UE a adoptat deja, în noiembrie anul trecut, un regulament care interzice punerea pe piață, importul și exportul produselor realizate prin muncă forțată, indiferent de țara de origine. Regulamentul a intrat în vigoare în decembrie 2024, însă statele membre au timp până în decembrie 2027 pentru a începe aplicarea lui.