În San Francisco, chiar și familiile cu venituri de peste 200.000 de dolari pe an se luptă să facă față costului vieții, în contextul exploziei prețurilor la locuințe și al boomului inteligenței artificiale. Pentru a împiedica plecarea familiilor din clasa de mijloc, orașul oferă îngrijire gratuită pentru copii celor cu venituri de până la 235.000 de dolari anual și subvenționează 50% din costuri pentru familiile care câștigă până la 325.000 de dolari, potrivit NYT.
Publicația prezintă cazul lui John Marman și Natsumi Makiyama, care lucrează în domeniul sănătății, profesii care i-ar plasa fără îndoială în clasa de mijloc superioară în aproape orice altă parte a Statelor Unite.
El este terapeut, iar ea este asistentă medicală pediatră. Însă cei doi locuiesc împreună cu cei doi copii ai lor în San Francisco, una dintre cele mai scumpe zone ale țării. Se simt tot mai presați de cheltuieli și, poate surprinzător, administrația locală le dă dreptate.
San Francisco oferă acum servicii gratuite de îngrijire a copiilor familiilor de patru persoane cu venituri anuale de până la 235.000 de dolari, categorie în care se încadrează și familia Marman-Makiyama. Orașul suportă jumătate din costurile de îngrijire a copiilor pentru familiile care câștigă până la 325.000 de dolari pe an, un prag uluitor, de peste 3,5 ori mai mare decât venitul median al gospodăriilor din Statele Unite.
Creșterea unei familii în San Francisco, orașul cu cel mai mic număr de copii pe cap de locuitor din Statele Unite, nu a fost niciodată ușoară sau ieftină. Însă criza costului vieții a atins noi proporții în acest an, pe măsură ce boomul inteligenței artificiale a dus la creșterea prețurilor la aproape orice. Situația a complicat și mai mult viața familiilor tinere care nu lucrează în industria tehnologică, iar liderii orașului încearcă cu disperare să se asigure că acestea nu pleacă.
Creștere accelerată a costurilor
Ajutorul pentru îngrijirea copiilor este una dintre modalitățile prin care orașul încearcă să compenseze creșterea accelerată a costurilor locuințelor, care au urcat cu 26% în ultimul an, determinându-l recent pe primarul Daniel Lurie să declare o „urgență a chiriilor”.
Potrivit Apartment List, chiriile din San Francisco sunt mai mari decât în orice alt oraș mare din țară. Chiria mediană pentru un apartament cu două dormitoare este acum de 4.640 de dolari, arată site-ul. Prețul median al unei case individuale din oraș depășește 2 milioane de dolari, sumă cu care, s-ar putea cumpăra o casă mică, simplă și care ar avea nevoie de renovări.
În ciuda salariilor bune și a faptului că au propria locuință, Natsumi Makiyama și John Marman simt că le este din ce în ce mai greu să-și acopere cheltuielile.
În privința locuinței, John Marman și Natsumi Makiyama sunt relativ norocoși. În urmă cu trei ani, când San Francisco încă își revenea după pandemie, iar boomul inteligenței artificiale nu luase încă amploare, cei doi au cumpărat o casă de aproximativ 111 metri pătrați, situată la marginea de vest a orașului, pentru 1,3 milioane de dolari.
Marman, în vârstă de 36 de ani, câștigă aproximativ 135.000 de dolari pe an ca terapeut pentru administrația orașului, iar Makiyama, în vârstă de 39 de ani, lucrează cu jumătate de normă, pentru a putea sta acasă în unele zile cu fiul lor de vârstă foarte mică. Împreună, câștigă puțin sub 235.000 de dolari pe an, ceea ce îi face eligibili pentru servicii gratuite de educație preșcolară pentru fiica lor în vârstă de 4 ani.
Deși au salarii bune și propria locuință, simt că le este din ce în ce mai greu să-și acopere cheltuielile.
În fiecare lună, plătesc 6.400 de dolari pentru rata creditului ipotecar și 2.200 de dolari pentru ratele celor două mașini, asigurările auto și combustibil, deoarece nu pot ajunge la locurile de muncă fără mașini. Serviciile de telefonie mobilă și internetul wireless de acasă îi mai costă 300 de dolari pe lună. Pun deoparte lunar câte ceva pentru asigurarea de viață, conturile de economii pentru studiile universitare ale copiilor și pensie.
Cheltuiesc peste 150 de dolari pe săptămână pentru alimente și au ajuns să folosească cupoane de reducere, să încerce să facă laptele să le ajungă mai mult decât înainte și să meargă în zile diferite la magazine alimentare diferite, pentru a căuta cele mai bune oferte.
„Nu vreau să spun că raționalizăm, dar cu siguranță ne gândim să nu folosim prea mult”, a spus Marman. „Mâncăm fiecare bob de orez și ne asigurăm că nu risipim mâncarea. Eu sunt cel desemnat să termine resturile lăsate de copii.”
Economisesc mai puțin decât și-ar dori și probabil că vor renunța o vreme la călătorii, după ce vizitele anuale în Japonia, pentru a petrece timp cu familia extinsă a lui Makiyama, au devenit prea scumpe.
„La sfârșitul majorității lunilor, ne chinuim să găsim bani în plus pentru a petrece o zi în oraș cu copiii”, a spus Marman. „Suntem foarte norocoși că beneficiem de acest ajutor pentru educație, dar viața este în continuare foarte grea.”
Întrebat cât ar trebui să câștige anual o familie de patru persoane care abia s-a mutat în San Francisco, fără ajutor din partea statului, fără control al chiriilor, fără fonduri fiduciare și fără niciun alt avantaj, pentru a duce o viață bună, specifică clasei de mijloc, Marman a făcut o pauză.
„Cred că realitatea este că ar trebui să câștige aproape jumătate de milion de dolari, ceea ce este absolut ridicol”, a spus el, observând că restul țării ar considera probabil un venit de 500.000 de dolari pentru un stil de viață specific clasei de mijloc un fel de glumă proastă. „Cred că ar râde de noi și, sincer, cred că ar avea dreptate.”
„Este un oraș incredibil, extraordinar de scump pentru a locui, a munci și a prospera”
Nici măcar Lurie, primarul care s-a autoproclamat principalul promotor al imaginii pozitive a orașului San Francisco, nu a contestat această sumă.
„Da, este un oraș incredibil, extraordinar de scump pentru a locui, a munci și a prospera”, a spus el într-un interviu acordat în biroul său de la primărie. „De aceea, o reducere de 50% pentru familiile cu venituri de până la 325.000 de dolari este atât de esențială.”
Lurie, moștenitor al averii Levi Strauss, a cărui mamă este miliardară și ai cărui copii frecventează școli private de elită, ar putea părea un susținător neașteptat al accesibilității vieții pentru familii. Însă, spune el, orice oraș de succes are nevoie de familii din clasa de mijloc și de angajații care ocupă de regulă anumite profesii, inclusiv asistenți medicali, terapeuți, polițiști, pompieri, profesori și șoferi de autobuz.
„Nu vrem să plece în suburbii sau în alte state”, a spus primarul. „Îi vrem aici, în San Francisco, iar pentru asta este nevoie de asemenea măsuri, așa că asta facem.”
Salariile mari plătite de companiile de tehnologie, în special în sectorul inteligenței artificiale, aflat în plină expansiune, au dus la creșterea costurilor locuințelor și a altor cheltuieli în San Francisco, făcând orașul mai puțin accesibil pentru toți cei care nu lucrează în această industrie.
Lurie a făcut presiuni asupra OpenAI și a altor companii locale de inteligență artificială să contribuie la finanțarea inițiativelor orașului. „Puteți fi siguri că discut cu liderii acestor companii”, a spus el.
Până acum însă, discuțiile nu au dat rezultate.
Programul de îngrijire a copiilor este finanțat în principal din bani neutilizați proveniți dintr-un impozit pe încasările brute ale companiilor, aprobat de alegători în 2018 pentru finanțarea serviciilor de îngrijire a copiilor.
Peste 9.300 de copii sunt înscriși în mai mult de 550 de unități private, inclusiv centre preșcolare și servicii de îngrijire la domiciliu, iar familiile lor economisesc până la 36.000 de dolari pentru fiecare copil.
Familiile depun cererile online și furnizează informații despre venituri, iar orașul plătește direct centrul de îngrijire a copiilor. Banii nu pot fi folosiți pentru bone angajate de familii sau babysitteri. Orașul cheltuiește anual 238 de milioane de dolari pentru finanțarea programului, inclusiv pentru plata subvențiilor acordate familiilor, formarea profesională și remunerarea personalului care îngrijește copiii, precum și îmbunătățirea spațiilor.
Lurie spune că San Francisco oferă acum servicii universale de îngrijire a copiilor, deoarece toate familiile fie își pot permite să plătească integral, fie se califică pentru ajutor din partea orașului.
El a subliniat că, deși primarul New Yorkului, Zohran Mamdani, și-a construit o mare parte din campanie în jurul promisiunii unor servicii universale de îngrijire a copiilor, New Yorkul nu oferă încă asemenea servicii tuturor copiilor sub 5 ani.
Familiile din San Francisco care beneficiază de ajutorul pentru îngrijirea copiilor spun că sunt recunoscătoare, dar că acest sprijin nu le face nicidecum viața ușoară.
Bianca Finley, în vârstă de 32 de ani, și Chris Truitt, în vârstă de 36 de ani, folosesc subvenția pentru a plăti grădinița fiicei lor de 3 ani. Însă aceasta nu este singura lor strategie pentru reducerea cheltuielilor.
San Francisco este atât de scump, încât chiar și unii angajați din industria inteligenței artificiale, aflată în plină expansiune, primesc ajutor din partea primăriei. Emma Hare, consilieră legislativă la primărie, și soțul ei, care lucrează la un startup din domeniul inteligenței artificiale aplicate roboticii, câștigă împreună puțin peste 300.000 de dolari pe an și se califică pentru o reducere de 50% a costurilor de îngrijire a fiului lor.
Hare a spus că, din perspectiva sa de specialistă în politici publice, se gândește dacă rolul unui oraș este să „îi ajute pe locuitorii cu venituri medii sau să ofere o plasă de siguranță socială foarte solidă” persoanelor sărace.
Din perspectiva sa de mamă, se gândește la oportunitățile de care va beneficia fiul ei crescând în San Francisco, parcurile, muzeele, cultura și frumusețea orașului, și a decis că stresul cotidian merită suportat.