Mansplaining este un termen tot mai des întâlnit și în România, în special pe rețelele sociale, unde femeile îl folosesc pentru a descrie o situație cu care aproape toate s-au confruntat cel puțin o dată în viață: momentul în care un bărbat le explică, pe un ton superior și condescendent, lucruri pe care ele le cunosc deja, uneori chiar mai bine decât el.
Fenomenul nu este doar o chestiune de politețe sau de comunicare defectuoasă, ci are legătură și cu stereotipurile de gen, cu autoritatea și cu felul în care este percepută competența femeilor.
Ce înseamnă, de fapt, mansplaining
Cuvântul mansplaining este format prin combinarea termenilor englezești „man” (bărbat) și „explaining” (a explica). În limba română, ar putea fi tradus prin „explicații condescendente venite din partea unui bărbat”, deși nu există o traducere consacrată care să surprindă toate nuanțele termenului.
Mansplaining descrie situația în care un bărbat îi explică unei femei un lucru pe care aceasta îl știe deja, uneori chiar într-un domeniu în care ea are mai multă experiență sau pregătire decât el. Explicația este oferită, de regulă, fără să fi fost solicitată și într-un mod care transmite superioritate, de parcă femeia nu ar avea suficiente cunoștințe pentru a înțelege singură subiectul.
Nu este vorba, așadar, despre orice explicație oferită de un bărbat unei femei și nici despre simplul fapt că două persoane au opinii diferite. Elementul esențial este atitudinea: presupunerea că femeia știe mai puțin, ignorarea experienței sale și tendința de a-i trata cunoștințele ca fiind inferioare.
Dicționarul Cambridge definește mansplaining drept actul de a explica ceva cuiva într-un mod care sugerează că acea persoană este proastă, folosit în special atunci când un bărbat îi explică unei femei un lucru pe care aceasta îl cunoaște deja.
De unde a apărut termenul și cine l-a făcut cunoscut
Deși comportamentul descris de acest cuvânt există de multă vreme, termenul mansplaining a devenit cunoscut abia în 2008, în Statele Unite.
Punctul de plecare a fost un eseu publicat în aprilie 2008 de scriitoarea și istorica americană Rebecca Solnit, intitulat Men Explain Things to Me („Bărbații îmi explică lucruri”). În text, Solnit povestește o întâmplare petrecută la o petrecere, când un bărbat a început să-i vorbească despre o carte foarte importantă despre fotograful Eadweard Muybridge.
Problema era că bărbatul nu știa că vorbește chiar cu autoarea cărții respective. Mai mult, deși prietena lui Solnit a încercat în repetate rânduri să-i explice acest lucru, el a continuat să vorbească despre carte și despre importanța ei, fără să pară că ia în calcul informația primită.
Întâmplarea a devenit relevantă pentru numeroase femei care au recunoscut în ea propriile experiențe: bărbați care le explicau lucruri fără să le cunoască pregătirea, le întrerupeau sau le tratau ca pe niște persoane mai puțin informate, chiar și atunci când realitatea era exact invers.
Este important de precizat că Rebecca Solnit nu a folosit efectiv cuvântul mansplaining în eseul din 2008. Textul ei a contribuit însă decisiv la popularizarea ideii și la apariția unei conversații publice despre acest comportament. Termenul a început să circule în mediul online în perioada următoare, iar prima sa utilizare exactă nu este atribuită cu certitudine unei singure persoane.
În 2010, „mansplainer” a fost desemnat de The New York Times drept unul dintre cuvintele anului. Ulterior, termenul a intrat și în vocabularul dicționarelor importante de limba engleză.
Rebecca Solnit a revenit asupra subiectului într-un interviu acordat publicației The Washington Post în 2017. Ea a explicat că, deși termenul este uneori folosit prea larg, a fost important pentru că le-a oferit femeilor un cuvânt prin care să descrie o experiență pe care multe o trăiau, dar pe care nu reușeau să o definească atât de precis.
Cum recunoști o situație de mansplaining: exemple concrete
Mansplaining nu apare doar în discuțiile despre politică sau în dezbaterile de pe internet. Poate apărea la serviciu, în familie, într-o relație, la o întâlnire între prieteni sau chiar într-o conversație aparent banală.
Câteva exemple ajută la înțelegerea fenomenului:
- La locul de muncă: O femeie care lucrează de zece ani în domeniul financiar prezintă o analiză în fața colegilor. Un coleg cu mai puțină experiență o întrerupe și începe să-i explice concepte de bază pe care ea le folosește zilnic, fără să țină cont de pregătirea sau experiența sa.
- În medicină: O femeie medic sau cercetătoare încearcă să explice un aspect al unei afecțiuni, iar un bărbat fără pregătire medicală intervine pentru a-i explica, pe un ton sigur de sine, cum funcționează organismul.
- În viața de zi cu zi: O femeie spune că a citit o anumită carte sau că urmărește de mult timp un subiect. Un bărbat începe să-i explice despre ce este vorba, presupunând că nu are suficiente informații, deși ea tocmai îi spusese că este familiarizată cu tema.
- Într-o relație: O femeie încearcă să-i explice partenerului cum se simte într-o anumită situație, iar acesta îi explică de ce reacția ei este greșită, ce ar trebui să simtă sau cum ar trebui să interpreteze propria experiență, fără să o asculte cu adevărat.
Un exemplu devenit celebru în discuțiile despre mansplaining este cel al unui bărbat care a încercat să-i explice unei femei ginecolog diferența dintre vulvă și vagin, contrazicând-o chiar dacă aceasta avea pregătire profesională în domeniu.
Un alt caz, relatat de Rebecca Solnit în The Guardian în 2023, este cel al cercetătoarei Jessica McCarty, specialistă în incendiile de vegetație și efectele acestora. În timpul unei întâlniri NASA, un cercetător a întrerupt-o pentru a-i spune că nu înțelege factorii umani care contribuie la izbucnirea incendiilor și că ar trebui să citească un anumit studiu. Cercetătoarea i-a atras atenția că ea era chiar una dintre autoarele lucrării respective.
Aceste situații ilustrează o trăsătură importantă a fenomenului: problema nu este lipsa de informații a persoanei care primește explicația, ci presupunerea celui care vorbește că știe mai mult, fără să verifice acest lucru.
De ce apare mansplaining-ul și ce legătură are cu stereotipurile de gen și sexismul
Fenomenul este asociat cu stereotipurile potrivit cărora bărbații ar fi mai competenți, mai raționali sau mai bine informați decât femeile, în special în anumite domenii considerate în mod tradițional masculine, precum tehnologia, finanțele, politica sau științele.
În astfel de situații, experiența și pregătirea unei femei pot fi trecute cu vederea, în timp ce un bărbat poate primi automat mai multă credibilitate, chiar dacă nu are aceeași expertiză.
Un articol publicat în 2019 în revista academică Feminism & Psychology, intitulat „Speaking out against everyday sexism: Gender and epistemics in accusations of ‘mansplaining’”, analizează felul în care acuzațiile de mansplaining sunt folosite pentru a atrage atenția asupra sexismului cotidian și asupra modului în care femeilor le este contestată autoritatea de a vorbi despre propriile domenii de expertiză.
Autorii arată că fenomenul nu se rezumă la întreruperea unei femei. El poate apărea și atunci când un bărbat îi atribuie automat un nivel mai scăzut de cunoștințe sau îi ignoră experiența, chiar dacă nu o contrazice în mod direct.
Mansplaining-ul în mediul profesional
Efectele nu sunt doar neplăcute la nivel personal. Un studiu publicat în 2022 în Journal of Management & Organization, de Cambridge University Press, a analizat mansplaining-ul în mediul profesional și modul în care explicațiile condescendente pot pune sub semnul întrebării competența femeilor la locul de muncă.
Cercetările asupra comunicării de acest tip arată că asemenea interacțiuni pot afecta felul în care o persoană este percepută de ceilalți și pot
Un studiu publicat în 2024 în revista Psychological Science, realizat de cercetători afiliați Columbia Business School și Stanford University, a analizat efectele sfaturilor nesolicitate, generale și prescriptive asupra femeilor.
Cercetarea a inclus 4.394 de femei adulte din Statele Unite. Rezultatele au arătat că primirea unor astfel de sfaturi, în locul unor întrebări care țin cont de situația și nevoile persoanei, le-a făcut pe participante să se simtă mai puțin respectate, mai puțin puternice și mai puțin încrezătoare în relația cu interlocutorul.
Un detaliu important este că efectele negative asupra acestor percepții nu au depins exclusiv de genul persoanei care oferea sfaturile. Așadar, studiul nu demonstrează că orice comportament de acest tip este specific bărbaților, ci arată cât de importantă este și maniera în care comunicăm, ascultăm și respectăm experiența celuilalt.
Ce NU înseamnă mansplaining: când este folosit greșit termenul
Odată devenit popular pe rețelele sociale, termenul a început să fie utilizat și în contexte în care nu se potrivește neapărat.
Faptul că un bărbat explică un lucru unei femei nu înseamnă automat că face mansplaining. La fel, o contradicție, o diferență de opinie sau o explicație oferită cu intenții bune nu reprezintă, prin ele însele, un exemplu al acestui fenomen.
Pentru ca termenul să fie folosit corect, trebuie luat în calcul contextul: există o atitudine condescendentă? Bărbatul presupune că femeia nu cunoaște subiectul, fără să țină cont de experiența ei? Îi ignoră explicațiile sau continuă să-i vorbească de sus, chiar și după ce află că are mai multe cunoștințe despre acel domeniu?
De asemenea, mansplaining nu este sinonim cu manterrupting. Acesta din urmă descrie întreruperea frecventă a unei femei de către un bărbat, în special în contexte în care intervențiile sale îi reduc posibilitatea de a-și exprima ideile.
Cele două comportamente se pot suprapune: un bărbat poate întrerupe o femeie pentru a-i explica ceva ce știe deja. Dar pot exista și separat.
Rebecca Solnit însăși a atras atenția asupra folosirii excesiv de largi a termenului. Într-un articol publicat în The Guardian în februarie 2023, scriitoarea a observat că sensul inițial al cuvântului riscă să se piardă atunci când este folosit pentru orice discuție sau dezacord cu un bărbat.
Cu alte cuvinte, nu orice explicație este mansplaining și nu orice bărbat care are o opinie diferită de cea a unei femei se face vinovat de acest comportament. Ceea ce contează este combinația dintre atitudinea de superioritate, presupunerea lipsei de cunoștințe și ignorarea competenței sau experienței interlocutoarei.
De ce este important să existe un cuvânt pentru acest comportament
Unul dintre motivele pentru care termenul a devenit atât de popular este că a oferit femeilor o modalitate simplă de a identifica și de a descrie o experiență greu de explicat până atunci.
În loc să spună doar că un interlocutor a fost arogant, nepoliticos sau că nu le-a ascultat, femeile au putut să numească un comportament care are și o dimensiune de gen: presupunerea că un bărbat știe mai bine doar pentru că este bărbat, iar o femeie are nevoie să i se explice lucrurile, chiar și atunci când are mai multă experiență.
Termenul nu ar trebui să fie folosit pentru a pune toate explicațiile oferite de bărbați sub aceeași etichetă și nici pentru a transforma orice conversație într-o confruntare între sexe. Rolul lui este să facă vizibil un tip de comportament care poate părea banal la prima vedere, dar care, repetat, poate transmite femeilor că opiniile, pregătirea și experiența lor valorează mai puțin.