La ora 10 dimineața, într-o zi de primăvară, coridorul clinicii din orașul transilvănean Săcele era deja aglomerat de părinți și copii. Toți așteptau să o vadă pe Mirela Csabai, una dintre cele șapte medici generaliști care deservesc o populație de peste 30.000 de locuitori. Majoritatea cazurilor din acea dimineață erau de rutină: răceli, controale, afecțiuni cronice. Calmul, însă, este recent. În 2024, o epidemie de rujeolă a devastat comunitatea și s-a soldat cu un copil mic, nevaccinat, mort. România se confruntă cu cea mai gravă criză de rujeolă din UE. Țara a avut patru epidemii ale bolii din 2005, fiecare separată de doar câțiva ani de calm fragil, scrie The Guardian.
„Atâta timp cât ratele de vaccinare rămân scăzute, e ca un butoi cu pulbere. Odată ce începe o epidemie, e deja prea târziu pentru vaccinare. Trebuie să acționăm acum”, spune Csabai.
România se confruntă cu cea mai gravă criză de rujeolă din UE. Țara a avut patru epidemii ale bolii din 2005, fiecare separată de doar câțiva ani de calm fragil.
Între 2023 și 2025, s-au înregistrat peste 35.000 de cazuri și cel puțin 30 de decese, majoritatea fiind sugari prea mici pentru a fi vaccinați, infectați de copii mai mari, nevaccinați. Aproximativ 87% din toate cazurile de rujeolă din UE au fost raportate în România în 2024. Următoarea țară cea mai afectată, Italia, a înregistrat puțin peste 1.000. Rujeola poate provoca complicații grave, în special la copii și sugari, care pot dezvolta pneumonie și, în unele cazuri, encefalită.
Criza are o singură rădăcină măsurabilă: o prăbușire a vaccinării. Prima doză de vaccin MMR este recomandată între 14 și 18 luni și, deși acoperirea crește la 81% la vârsta mai înaintată (de la doar 47,4% la 14 luni), aceasta este totuși mult sub pragul de 95% necesar pentru imunitatea colectivă.
Rata de vaccinare MMR din România, este puțin peste 60% la nivel național și de doar 20% în unele comunități, potrivit Institutului Național de Sănătate Publică. Rata MMR (ROR) din România a fost peste media europeană de 93% în 2010, dar a fost în scădere de atunci, un declin care s-a accelerat după pandemia de Covid-19.
„Este absolut insuficient pentru rujeolă. Este necesar un angajament politic ferm pentru limitarea numărului de decese. Aceasta este o problemă de securitate națională”, spune Aurora Stănescu, epidemiolog la institut.
Casandra Stoica, în vârstă de 25 de ani, a intrat în cabinetul de consultații al lui Csabai cu trei dintre copiii ei. Două dintre fiicele ei mai mari, acum în vârstă de cinci și opt ani, au făcut rujeolă în timpul epidemiei din 2024, când județul Brașov a devenit cel mai afectat din România, înregistrând cel mai mare număr de cazuri și patru decese infantile.
La momentul respectiv nu erau locuri la spitalul local, așa că Stoica a trebuit să meargă într-un județ vecin pentru a găsi îngrijiri.
„M-am speriat când fetele s-au îmbolnăvit și acum vreau să le vaccinez pe toate”, spune ea.
Dar chiar și atunci când părinții sunt convinși, accesul rămâne o barieră. Stoica face parte din comunitatea romă din România și locuiește cu soțul și cei patru copii în două camere, fără acces la apă curentă sau electricitate. Aceste condiții precare îi îngreunează participarea la programări sau respectarea programului de vaccinare.
„Decizia de a nu vaccina nu vine întotdeauna de la părinți”, spune Gabriela Alexandrescu, directoarea de țară a organizației Salvați Copiii.
Organizația a tras un semnal de alarmă la începutul lunii martie, afirmând că România se confruntă cu „cea mai gravă criză de vaccinare din ultimele decenii”.
Cauzele, spune Alexandrescu, sunt și structurale: „sărăcia, deșerturile medicale și medicii de familie fără timpul sau resursele necesare pentru a consilia familiile ezitante”.
Vaccinarea nu este obligatorie în România. În 2015, responsabilitatea administrării vaccinurilor a fost transferată exclusiv către medicii de familie, sporind birocrația și punând presiune pe un sistem deja suprasolicitat.
În același timp, asistentele școlare, care oferiseră o plasă de siguranță crucială pentru copiii care ratau vaccinurile programate, nu au mai avut voie să administreze vaccinuri.
La clinica din Săcele, Simona Codreanu are grijă de peste 3.000 de pacienți și vede peste 50 pe zi.
„Majoritatea copiilor sunt vaccinați la naștere, dar apoi nu se mai întorc niciodată pentru programul complet de vaccinare”, spune ea, răsfoind fișe în care copiii peste cinci ani au abia câteva vaccinuri înregistrate.
Unul dintre pacienții ei a murit în timpul ultimei epidemii după ce a luat rujeolă de la un frate sau o soră nevaccinată.
Mihai Negrea, epidemiolog din Târgu Mureș, un alt județ grav afectat în 2024, spune că blocajele structurale și dependența excesivă de medicii de familie încetinesc eforturile de vaccinare.
Conform regulilor actuale, doar medicii de familie sunt rambursați de stat pentru administrarea vaccinurilor. Alți medici trebuie să finalizeze certificări suplimentare și adesea plătesc din buzunar pentru provizii.
„Cauza principală nu este doar opiniile anti-vaccinare, ci și proasta gestionare a sistemului. Până când reușești să-ți vaccinezi copilul, poate dura o lună cu toate actele, iar părinții se pot răzgândi”, spune el.
Când vaccinarea devine dificil de accesat, întârziată sau împotmolită în birocrație, ratele scad inevitabil, explică el, chiar și atunci când părinții vor să-și protejeze copiii.
Rețeta lui Negrea este practică: centre de vaccinare comunitare și extinderea dreptului de vaccinare la alți medici, mai degrabă decât un sistem în care se așteaptă ca un singur medic de familie să acopere nevoile de vaccinare pentru mii de familii.
Totuși, dacă sistemul este defect, este, de asemenea, adevărat că frica a găsit teren fertil în interiorul acestuia. În toată România, grupurile online închise au devenit spații în care anxietățile sunt împărtășite și amplificate de mamele care sunt pro sau contra vaccinului ROR.
The Guardian a vorbit cu șase mame care au decis să oprească programul de vaccinare sau să nu își vaccineze deloc copiii împotriva rujeolei.
Laura, în vârstă de 36 de ani, a decis să nu-i administreze copilului ei a doua doză de vaccin MMR după prima injecție, motivată de temerile legate de o legătură cu autismul: o afirmație care a fost infirmată în totalitate și pentru care nu există dovezi științifice.
„Nu sunt anti-vaccinuri, dar am temeri legate de vaccinul MMR și, cel mai mult, sunt descurajată de faptul că medicii nu-mi explică lucrurile și nu-și asumă responsabilitatea pentru efectele secundare”, spune ea.
Unii părinți își găsesc drumul înapoi. Nicoleta Dima nu și-a imunizat copilul cu vaccinul MMR până la vârsta de șase ani, ținută în loc de temerile unor reacții alergice pe care acum le recunoaște ca fiind nefondate.
„Frica mea a fost alimentată în mare măsură din exterior. Mi-am dat seama cât de manipulați suntem și că, practic, mă prinsesem într-o frică nefondată. Mi-am dat seama că fiecare copil nevaccinat contribuie la aceste epidemii”, spune ea.
La București, la Institutul Național Matei Balș, principalul spital de boli infecțioase din țară, secțiile care erau pline în timpul epidemiei de anul trecut sunt acum liniștite. În timpul epidemiei din 2024, cele mai grave cazuri din țară au ajuns la acest spital. În București au fost cinci decese cauzate de complicații ale rujeolei.
Gabriel Lăzăroiu-Nistor, medic infecționist la spital, spune că răgazul nu va dura. Având în vedere ratele de vaccinare atât de scăzute, el se așteaptă în curând la o altă epidemie gravă.
„Nu trebuie să uităm de empatia și răbdarea noastră de a le explica pacienților. Există o mică minoritate care este ferm anti-vaccinare, dar restul sunt nehotărâți”, spune el.
Această distincție, dintre cei ferm anti-vaccinare și cei nesiguri, este cea care îi animă cel mai mult pe medicii care lucrează în prima linie.
Înapoi în Săcele, Csabai a văzut-o pe Maria Olescu, în vârstă de 31 de ani, care și-a vaccinat primii doi copii conform programului, până când efectele secundare obișnuite au speriat-o și au întrerupt vaccinul înainte de a doua doză. De atunci, ea a refuzat alte vaccinuri, parțial și din cauza influenței comunității sale religioase.
„Nu rupem legăturile cu părinții care aleg să nu-și vaccineze copiii, pentru că asta înseamnă că îi pierdem pentru totdeauna”, spune Csabai.
Ea încearcă să le câștige încrederea tratându-le și celelalte probleme de sănătate și speră că se vor vaccina la timp înainte de următoarea epidemie.
„Este trist și regretabil că încă avem copii care mor de rujeolă. Doare să vezi copii că suferă de boli care pot fi prevenite. Cred că este în primul rând vina noastră, ca medici: trebuie să le câștigăm încrederea și trebuie să rupem acest cerc vicios”, spune Csabai.