La suprafață, Marea Neagră pare o mare obișnuită, cu plaje, porturi aglomerate, bărci de pescuit și delfini. Însă, pe măsură ce coborâm în adâncuri, condițiile se schimbă radical. O mare parte din apa aflată la adâncime nu conține oxigen, ceea ce face ca supraviețuirea majorității organismelor marine să fie imposibilă. În același timp, acest mediu neobișnuit contribuie la conservarea unor epave vechi de secole, transformând fundul mării într-un adevărat muzeu subacvatic, potrivit Discover Wild Life.
Unde se află Marea Neagră
Marea Neagră este situată între sud-estul Europei și vestul Asiei, iar la țărmurile sale se află șase țări: România, Bulgaria, Ucraina, Rusia, Georgia și Turcia.
Legătura cu Marea Mediterană se realizează prin strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara și strâmtoarea Dardanele. În bazinul Mării Negre se varsă mai multe fluvii importante, printre care Dunărea, Niprul și Donul, care transportă cantități mari de apă dulce.
Această configurație geografică joacă un rol esențial în formarea condițiilor neobișnuite din adâncuri.
De ce se numește Marea Neagră
Deși numele său sugerează o culoare întunecată, apa Mării Negre nu este neagră. Originea denumirii nu este stabilită cu certitudine, însă una dintre ipoteze face trimitere la un sistem vechi în care culorile erau asociate punctelor cardinale.
În această interpretare, negrul sau întunecatul putea desemna nordul. Pentru populațiile care trăiau la sud de mare, aceasta ar fi putut fi, așadar, „marea nordului”.
Ipoteza este încă discutată, dar oferă o posibilă explicație pentru numele unui loc care nu are, în mod obișnuit, culoarea sugerată de acesta.
O mare de două ori mai întinsă decât Marea Britanie
Marea Neagră se întinde pe aproximativ 436.000 de kilometri pătrați, o suprafață de aproape două ori mai mare decât cea a Regatului Unit. De la est la vest, distanța depășește 1.000 de kilometri, iar adâncimea maximă trece de 2.200 de metri.
Dimensiunile impresionante nu sunt însă cea mai neobișnuită caracteristică a sa. Particularitatea care îi fascinează pe cercetători este modul în care sunt distribuite apa dulce, apa sărată și oxigenul în interiorul bazinului.
De ce peste 80% din apa Mării Negre formează o zonă fără oxigen
Marea Neagră este considerată cel mai mare bazin marin cu ape anoxice, adică ape lipsite de oxigen. În straturile de adâncime, oxigenul dispare în mare parte, iar condițiile devin incompatibile cu viața majorității organismelor marine cunoscute.
Această zonă reprezintă peste 80% din volumul apei mării, potrivit estimărilor. Aici pot supraviețui anumite microorganisme adaptate condițiilor fără oxigen, în special bacterii anaerobe.
Fenomenul este strâns legat de forma bazinului și de schimbul limitat de apă cu Marea Mediterană. Conexiunea se realizează prin strâmtori relativ înguste și puțin adânci, ceea ce limitează circulația verticală a apei bogate în oxigen.
În plus, Marea Neagră primește cantități mari de apă dulce de la fluvii. Aceasta este mai puțin densă decât apa sărată și rămâne în straturile superioare, în timp ce apa mai sărată, provenită dinspre Mediterană, se găsește la adâncime.
Cele două straturi nu se amestecă suficient pentru a transporta oxigenul până în zonele cele mai adânci. În timp, descompunerea materiei organice consumă oxigenul disponibil, iar în apele profunde se acumulează hidrogen sulfurat, un compus produs în condiții specifice de microorganisme.
Rezultatul este un mediu cu totul diferit de cel de la suprafață, unde viața marină este abundentă.
De ce pot rezista epavele sute de ani pe fundul mării
Condițiile care fac adâncurile Mării Negre aproape inaccesibile pentru majoritatea animalelor au o consecință neașteptată: favorizează conservarea unor vestigii istorice.
În mod obișnuit, lemnul scufundat este degradat în timp de microorganisme și de organisme marine care se hrănesc cu acesta. În straturile lipsite de oxigen ale Mării Negre, multe dintre aceste organisme nu pot supraviețui, iar procesele de degradare sunt încetinite.
Din acest motiv, unele epave pot rămâne într-o stare de conservare remarcabilă timp de secole. Pentru arheologi, ele reprezintă o sursă valoroasă de informații despre navigația, comerțul și viața oamenilor din trecut.
Nu toate epavele se conservă la fel, iar starea lor depinde de condițiile locale și de materialele din care sunt construite. Totuși, mediul anoxic al Mării Negre oferă oportunități de cercetare deosebite.
Ce viețuitoare trăiesc în Marea Neagră
Faptul că o mare parte din adâncuri nu conține oxigen nu înseamnă că Marea Neagră este lipsită de viață. Dimpotrivă, straturile superioare găzduiesc numeroase specii de animale și plante marine.
Aici trăiesc plancton, meduze, moluște, crustacee, alge și numeroase specii de pești. Printre mamiferele marine cunoscute se numără delfinul mare, delfinul comun și marsuinul, un cetaceu de dimensiuni mai mici.
Potrivit organizației WWF, în Marea Neagră se găsesc aproximativ 180 de specii de pești. Printre acestea se numără hamsia, șprotul, calcanul, chefalul, guvizii și sturionii.
De asemenea, bazinul Mării Negre include zone umede și delte cu o importanță deosebită pentru biodiversitate. Delta Dunării este unul dintre cele mai valoroase ecosisteme naturale din Europa, fiind un habitat important pentru numeroase specii de păsări, pești și alte animale.
Este periculoasă Marea Neagră?
Marea Neagră nu ascunde doar fenomene neobișnuite, ci și specii care trebuie abordate cu prudență. Printre peștii veninoși identificați de cercetători în apele sale se numără vulpea de mare, peștele dragon, scorpia de mare și boul de mare.
Înțepăturile provocate de spinii unora dintre aceste specii pot fi foarte dureroase și pot introduce venin în organism, în special atunci când peștii sunt călcați accidental sau manipulați fără precauție.
Pentru cei mai mulți oameni care înoată în mare, pericolele obișnuite rămân însă cele legate de condițiile de navigație și înot: vremea nefavorabilă, curenții, adâncimea apei și activitatea ambarcațiunilor.