Strada care este atât de înclinată încât oamenii își iau încălțăminte cu crampoane sau se leagă de stâlpi ca să ajungă acasă
Publicat acum 2 ore si 49 minute
Ceea ce pare a fi un cimitir obișnuit din nordul statului New York s-a dovedit a fi locul uneia dintre cele mai remarcabile descoperiri legate de polenizatori din ultimii ani. Cercetători de la Universitatea Cornell au descoperit aproximativ 5,5 milioane de albine miniere care trăiesc sub Cimitirul East Lawn din Ithaca. Această uriașă așezare subterană de albine native ar putea ocupa zona de mai bine de un secol, supraviețuind datorită solului neperturbat și condițiilor favorabile pentru cuibărit, potrivit Times of India.
Oamenii de știință spun că descoperirea evidențiază importanța protejării habitatelor trecute cu vederea și ar putea oferi indicii valoroase pentru conservarea populațiilor vulnerabile de polenizatori, care se confruntă cu amenințări tot mai mari din cauza pierderii habitatelor, pesticidelor și schimbărilor climatice.
Metropola ascunsă a albinelor de sub un cimitir din New York
Descoperirea se concentrează asupra albinei miniere comune (Andrena regularis), o specie nativă nord-americană care își construiește cuiburile în subteran.
Cercetătorii estimează că între 3 și 8 milioane de albine locuiesc pe terenul cimitirului, iar cifra medie este de 5,5 milioane. Insectele ocupă aproximativ 0,6 hectare sub Cimitirul East Lawn, formând ceea ce oamenii de știință consideră că ar putea fi una dintre cele mai mari agregări cunoscute de albine care cuibăresc în sol documentate vreodată.
Descoperirea a început atunci când cercetătorii de la Cornell au observat un număr neobișnuit de mare de albine care ieșeau din cimitir în fiecare primăvară. Investigațiile ulterioare au dezvăluit o concentrație impresionantă de cuiburi subterane ascunse sub pământ.
Spre deosebire de albinele melifere, albinele miniere sunt insecte solitare. Fiecare femelă își sapă și întreține propriul cuib, depunând ouă și depozitând polen pentru urmașii săi. Nu există regină și nici structură de stup.
Ceea ce face situl din Ithaca cu adevărat extraordinar nu este prezența unei colonii gigantice, ci faptul că milioane de albine individuale au ales să cuibărească în același loc. Oamenii de știință estimează că această agregare conține aproximativ tot atâtea albine câte s-ar găsi în 140 până la 200 de stupi de albine melifere.
Un sanctuar pentru polenizatori vechi de peste un secol
Cercetătorii cred că această agregare de cuiburi ar putea exista încă de la începutul anilor 1900. Documentele istorice arată că specia Andrena regularis a fost observată la Cimitirul East Lawn de mai bine de 100 de ani.
Cimitirul oferă mai multe condiții care îl transformă într-un habitat ideal. Solul este bine drenat și ușor de excavat, zona este foarte puțin perturbată, iar expunerea la pesticide este redusă. Spre deosebire de terenurile agricole sau dezvoltările urbane, care sunt modificate frecvent, cimitirele rămân adesea aproape neschimbate timp de generații.
Oamenii de știință cred că această stabilitate a permis nenumăratelor generații de albine miniere să revină an de an în același loc de cuibărit. Rezultatul este un refugiu pentru polenizatori care ar fi putut exista neobservat timp de peste un secol.
Importanța descoperirii depășește cu mult limitele unui singur cimitir. Majoritatea oamenilor asociază polenizatorii cu albinele melifere, însă majoritatea speciilor de albine sălbatice sunt solitare, iar multe dintre ele cuibăresc în pământ.
Aceste albine native joacă un rol esențial în polenizarea florilor sălbatice, arborilor și culturilor agricole, însă habitatele lor beneficiază adesea de prea puțină protecție.
Agregarea din Ithaca demonstrează cât de importante pot fi locurile de cuibărit neperturbate pentru menținerea unor populații sănătoase de albine. Descoperirea sugerează și că alte habitate importante pentru polenizatori ar putea exista în locuri aparent banale, precum cimitire, parcuri, pajiști sau terenuri abandonate.
Pentru specialiștii în conservare, situl oferă o oportunitate rară de a studia ce se întâmplă atunci când o populație de albine native este lăsată să prospere generații întregi fără interferențe umane majore.
Un aliat neașteptat pentru agricultura locală
Cimitirul este situat în apropierea livezilor Universității Cornell, unde meri și alte culturi fructifere înfloresc în fiecare primăvară. Albinele miniere apar exact în aceeași perioadă, ceea ce le transformă în polenizatori extrem de eficienți.
Spre deosebire de albinele melifere (n.r. albinele de miere), multe albine miniere sunt specializate în colectarea polenului de la un număr mai restrâns de plante, ceea ce le face deosebit de valoroase pentru polenizarea anumitor specii native și a culturilor de pomi fructiferi.
Cercetătorii spun că populațiile numeroase de albine native pot funcționa ca o formă de „asigurare ecologică”, contribuind la menținerea serviciilor de polenizare atunci când coloniile de albine melifere suferă pierderi sau sunt afectate de boli.
Oamenii de știință cred că uriașa populație subterană ar putea contribui la polenizarea livezilor din apropiere de zeci de ani. Albinele native sunt adesea polenizatori foarte eficienți deoarece pot rămâne active la temperaturi mai scăzute și transferă polenul mai eficient decât alte specii.
Pe măsură ce îngrijorările privind declinul polenizatorilor cresc la nivel mondial, înțelegerea și protejarea albinelor native devin tot mai importante pentru producția alimentară și sănătatea ecosistemelor.
Amenințările tot mai mari la adresa albinelor care cuibăresc în sol
Deși populația din cimitir pare sănătoasă în prezent, oamenii de știință avertizează că albinele care își construiesc cuiburile în pământ rămân vulnerabile în mare parte din America de Nord.
Distrugerea habitatelor, dezvoltarea urbană, agricultura intensivă și utilizarea pesticidelor au redus zonele potrivite pentru cuibărit pentru numeroase specii.
Spre deosebire de albinele melifere gestionate de apicultori, albinele solitare nu pot fi pur și simplu relocate dacă habitatul lor dispare. Ele depind de condiții specifice ale solului și de locuri stabile de cuibărit. Dacă terenul este asfaltat, amenajat excesiv sau perturbat în alt mod, populații întregi pot dispărea.
Cercetătorii subliniază că agregarea din Cimitirul East Lawn probabil nu ar fi supraviețuit dacă zona ar fi trecut printr-o dezvoltare urbană semnificativă în ultimul secol. Supraviețuirea sa evidențiază importanța conservării habitatelor care pot părea obișnuite, dar care susțin o biodiversitate extraordinară.
Una dintre cele mai mari populații cunoscute de albine native
Unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale descoperirii este locul în care aceasta a fost făcută. Cimitirul se află în apropierea unei universități importante și a fost vizitat de nenumărate persoane de-a lungul anilor. Cu toate acestea, una dintre cele mai mari populații cunoscute de albine native a rămas ascunsă sub pământ.
Descoperirea reprezintă o reamintire a faptului că oamenii de știință mai au încă multe de învățat despre polenizatori și habitatele de care aceștia depind. Ea demonstrează și că descoperirile ecologice importante nu au loc întotdeauna în păduri tropicale îndepărtate sau în regiuni sălbatice neexplorate. Uneori, ele sunt făcute în locuri familiare pe lângă care oamenii trec zilnic fără să le acorde atenție.
Ce speră să afle cercetătorii în continuare
Cercetătorii continuă să studieze această agregare pentru a înțelege cum a reușit să rămână stabilă atât de mult timp. Ei speră ca situl să ofere noi informații despre comportamentul de cuibărit, dinamica populațiilor și cerințele de habitat ale albinelor native.
Aceste lecții s-ar putea dovedi extrem de valoroase în eforturile de a combate declinul polenizatorilor din America de Nord. Descoperirea ridică și posibilitatea ca alte agregări uriașe de albine să existe neobservate în alte locuri.
Pentru moment, Cimitirul East Lawn reprezintă o poveste de succes neașteptată în domeniul conservării naturii. Sub terenurile sale liniștite se află un adevărat oraș subteran, format din milioane de albine care au supraviețuit mai bine de un secol, oferind o imagine rară despre modul în care polenizatorii nativi pot prospera atunci când beneficiază de habitatul de care au nevoie.
Oamenii sunt fascinați de albinele din cimitir, mulți exprimându-și îngrijorarea pentru protejarea lor și dorința de a învăța din această descoperire unică.