Antena 3 CNN › Life › Știinţă › Cercetătorii au filmat cu o cameră de mare adâncime un misterios „drum din cărămizi galbene”, la 1.000 m sub suprafața oceanului

Cercetătorii au filmat cu o cameră de mare adâncime un misterios „drum din cărămizi galbene”, la 1.000 m sub suprafața oceanului

Laura Dinu
3 minute de citit Publicat la 23:00 17 Noi 2026 Modificat la 23:00 17 Noi 2026
Imaginile au fost filmate de echipa navei de cercetare Nautilus. Imagine cu caracter ilustrativ. Sursa foto: Getty Images

O cameră subacvatică trimisă la peste 1.000 de metri adâncime, în Oceanul Pacific, a surprins o formațiune de pe fundul oceanului cu o geometrie neobișnuit de regulată. Imaginile i-au surprins chiar și pe cercetătorii aflați la bordul navei de explorare, care au asemănat structura cu un „drum din cărămizi galbene”, potrivit Daily Galaxy.

Formațiunea nu are însă o origine misterioasă. Este vorba despre o porțiune de rocă vulcanică fragmentată, ale cărei fisuri aproape perfect unghiulare creează impresia unui drum construit din blocuri de piatră.

Imaginile au fost filmate de echipa navei de cercetare Nautilus, în timpul unei expediții desfășurate pe creasta Liliʻuokalani, în interiorul Monumentului Național Marin Papahānaumokuākea. Misiunea, intitulată Luʻuaeaahikiikekumu, a reprezentat prima explorare vizuală a munților submarini din lanțul Liliʻuokalani.

Monumentul marin se întinde pe aproximativ 582.578 de mile pătrate de ocean, o suprafață mai mare decât cea însumată a tuturor parcurilor naționale din Statele Unite. Zona a fost extinsă în 2016, în timpul administrației Barack Obama. Cu toate acestea, o mare parte a fundului oceanic nu a fost observată direct de oameni, iar imaginile surprinse în timpul expediției au atras rapid atenția.

„Este drumul către Atlantida”, au spus cercetătorii

Formațiunea a fost filmată pe vârful muntelui submarin Nootka, un vulcan aflat sub apă, în zona inclusă în extinderea monumentului marin.

În timp ce vehiculul subacvatic telecomandat transmitea imaginile în direct, membrii echipei au remarcat aspectul neobișnuit al rocilor și au început să le compare cu un drum pavat.

„Este drumul către Atlantida”, a spus unul dintre cercetători. „Drumul din cărămizi galbene?”, a întrebat un alt membru al echipei. Un al treilea a reacționat simplu: „Este bizar”.

Înregistrarea integrală păstrează și conversațiile dintre cercetători. Descrierea publicată de Nautilus Live compară structura cu albia unui lac secat, datorită aspectului său fragmentat și a liniilor care delimitează suprafețe asemănătoare unor dale.

Ce este, de fapt, „drumul din cărămizi galbene”

Potrivit jurnalului expediției, formațiunea este alcătuită dintr-un strat de hialoclastit fracturat. Acest tip de rocă vulcanică se formează în timpul erupțiilor submarine intense, când fragmentele rezultate în urma contactului dintre lavă și apă se depun pe fundul oceanului.

Hialoclastitul poate apărea atunci când lava ajunge în contact cu apa, fie în timpul erupțiilor subacvatice, fie atunci când un flux de lavă provenit de pe uscat se revarsă în mare. Răcirea și fragmentarea materialului vulcanic duc la formarea unor bucăți de rocă cu margini ascuțite, care se pot cimenta între ele.

Aspectul de cărămizi este dat de fisurile apărute în timpul procesului de răcire și contracție a materialului. Potrivit explicațiilor publicate de Nautilus Live, unele dintre fracturi formează unghiuri de aproximativ 90 de grade. Acestea ar putea fi rezultatul tensiunilor provocate de ciclurile repetate de încălzire și răcire, asociate mai multor erupții vulcanice. Geologii numesc această zonă de contact și transformare a rocii „margine coaptă”.

Cercetătorii au colectat și probe de bazalt acoperit cu cruste feromanganice.

Echipa analizează inclusiv comunitățile de microorganisme care trăiesc în interiorul acestor cruste. Datele obținute vor contribui la stabilirea unui punct de referință pentru monitorizarea și protejarea ecosistemelor de pe munții submarini.

Doar o mică parte din fundul oceanului a fost explorată vizual

Expediția continuă cercetările începute în 2021, în cadrul misiunii Luʻuaeaahikiikalipolipo. Atunci, oamenii de știință au cartografiat cu ajutorul sonarului multifascicul un lanț de munți submarini care nu fusese explorat anterior. Măsurătorile au arătat că unele dintre vârfuri se află la adâncimi mai mici decât estimările inițiale.

Cartografierea cu sonar oferă informații despre forma și relieful fundului oceanic, dar nu înlocuiește observarea directă. Potrivit informațiilor despre Monumentul Național Marin Papahānaumokuākea, doar aproximativ 3% din fundul oceanic al acestei zone a fost explorat vizual.

La nivel global, proporția este și mai mică. Un studiu publicat în 2025 în revista Science Advances arată că, în ciuda celor 67 de ani de înregistrări și explorări submarine, oamenii au reușit să observe direct doar între 0,0006% și 0,001% din fundul oceanelor de mare adâncime.

Cercetarea are și anumite limite. Imaginile obținute acoperă doar traseele parcurse de vehiculul subacvatic telecomandat, iar probele au putut fi recoltate numai de pe suprafețele de rocă accesibile. Vârsta exactă a formațiunilor surprinse nu a fost încă stabilită, fiind necesare analize de laborator.

Unul dintre obiectivele principale ale expediției este identificarea originii geologice și a vârstei munților submarini, pentru a înțelege mai bine modul în care s-au format Insulele Hawaii de Nord-Vest.

Expediția include și reprezentanți ai comunităților native hawaiiene

La cercetare au participat și reprezentanți ai unor organizații ale populației native hawaiiene, implicați în componenta culturală a misiunii. Ocean Exploration Trust a descris această participare drept prima integrare a limbii și practicilor hawaiiene în expedițiile sale din regiune.

Numele misiunii face trimitere la Kumulipo, cântecul tradițional hawaiian al creației, care relatează originile lumii și ale vieții.

Cercetarea este finanțată de NOAA Ocean Exploration, prin intermediul Ocean Exploration Cooperative Institute, cu sprijin suplimentar din partea Biroului NOAA pentru Sanctuare Marine Naționale. Analiza probelor colectate continuă în mai multe instituții de cercetare.

Citește mai multe din Știinţă
» Citește mai multe din Știinţă
TOP articole