După 20 de ani petrecuți în funcție de manager într-o companie de software, o femeie de 54 de ani s-a trezit fără loc de muncă în urma unei restructurări majore a companiei. Era una dintre ultimii angajați seniori rămași, iar decizia, spune ea, a fost legată de reducerea costurilor salariale. Concedierea a avut loc în luna iulie, în 2025.
„La început apare panica, este inevitabil. Dar, într-un fel, a fost și o ușurare”, povestește Amy Lovett, din SUA, pentru Business Insider. Schimbările frecvente din companie creaseră o stare generală de tensiune, iar plecarea i-a oferit ocazia de a face un pas înapoi și de a-și reevalua direcția profesională.
După câteva săptămâni de reflecție, în luna septembrie și-a concentrat toate eforturile pe căutarea unui nou loc de muncă. A început prin a-și actualiza CV-ul și a relua legătura cu foști colegi. A realizat rapid că, în contextul actual al pieței muncii, experiența vastă nu mai este suficientă fără o prezentare adaptată.
CV-ul a fost personalizat pentru fiecare rol, prin ajustarea cuvintelor-cheie în funcție de cerințele anunțurilor. Cu toate acestea, rezultatele întârziau să apară. Deși primea unele răspunsuri, invitațiile la interviu lipseau.
Inițial, CV-ul său includea o fotografie și numeroase date care indicau vechimea profesională. Deși spune că arată mai tânără decât vârsta sa reală, un consilier de carieră i-a recomandat să elimine fotografia și să reducă semnificativ referințele cronologice. Experiența anterioară ultimilor 20 de ani a fost condensată la câteva mențiuni generale, accentul fiind pus pe perioada recentă.
Schimbările au avut un impact imediat. „A fost ca de la noapte la zi”, spune Amy Lovett. După revizuirea CV-ului, a început să fie contactată frecvent, ajungând să aibă discuții cu potențiali angajatori de două-trei ori pe săptămână. Interesul crescut i-a confirmat că cererea din piață era mai mare decât estimase inițial.
Ea consideră că discriminarea pe criterii de vârstă joacă un rol important, mai ales în industria de software, unde multe companii au echipe tinere, formate în mare parte din absolvenți abia ieșiți de pe băncile facultății.
Pe parcursul procesului, Amy Lovett a tratat căutarea unui loc de muncă ca pe un job în sine. În fiecare zi lucrătoare, lucra la aplicații, își ajusta documentele și ținea evidența tuturor demersurilor într-un tabel. „Este dificil să faci asta zi de zi, dar eram motivată de ideea de a începe ceva nou”, afirmă ea.
Pentru a eficientiza procesul, a apelat și la instrumente de inteligență artificială. Deși este critică față de CV-urile generate integral de AI, pe care le consideră impersonale, a folosit aceste tehnologii pentru a accelera personalizarea aplicațiilor și a scrisorilor de intenție. „Important este ca textul să sune a tine, nu a un algoritm”, subliniază ea.
Eforturile au fost, în cele din urmă, răsplătite. Oferta de angajare a venit printr-un apel telefonic pe care l-a ratat inițial, având programat un ultim interviu peste două zile. Când a revenit cu un apel, a primit confirmarea: compania nu mai considera necesară etapa finală și îi oferea postul.
Experiența lui Amy Lovett ilustrează modul în care adaptarea la noile realități ale pieței muncii, de la modul de prezentare a experienței profesionale până la utilizarea tehnologiei, poate decide o carieră.