Tot mai mulți oameni din Italia și din întreaga lume, decid să nu-și contacteze şi să nu-și viziteze familiile de Crăciun. „Nu este egoism, ci o strategie de supraviețuire”, spune cineva care a făcut această alegere. Însă psihoterapeuţii avertizează: „Familia este un teren de antrenament pentru conflict, nu ar trebui evitat cu totul”.
În Italia, tot mai mulți oameni aleg să rupă legăturile cu părinții lor, iar acest lucru este valabil și pentru sărbători, atât de mult încât se vorbește despre un Crăciun fără contact. Decizia de a nu mai vedea și a nu mai auzi de familia de origine, adesea dureroasă, dar totuși conștientă, provine din nevoia de a se distanța de relațiile trăite ca fiind toxice sau debilitante și consideră Crăciunul, sărbătoarea familială prin excelență, ca punctul de ruptură și începutul unei noi vieți, una mai concentrată pe respectul de sine și pe bunăstarea personală, relatează La Repubblica.
În ultimele zile, rețelele sociale au fost invadate de astfel de povești. „Nu am mai vorbit cu părinții mei de doi ani, iar primul lucru de care am scăpat a fost o durere de stomac”, scrie Luca , în vârstă de 29 de ani. „Credeam că urăsc Crăciunul, dar problema era să-l petrec cu părinții mei”, spune Valentina Tridente , o creatoare de conținut în vârstă de 42 de ani din Parma, una dintre cele care au decis să vorbească deschis despre decizia de a întrerupe contactul cu părinţii.
Căutarea hashtag-ului #nocontact dezvăluie nenumărate povești de acest fel distribuite online, un semn vizibil al unui fenomen care câștigă teren și în Italia. În Statele Unite, acesta afectează deja aproximativ una din șase persoane, determinând-o chiar pe Oprah Winfrey să dedice o emisiune acestui subiect: „Este corect să întrerupi legăturile cu familia ta?” În Italia, Andrea Bajani în romanul său L'anniversario , câștigător al Premiului Strega 2025: „Poți să-ți abandonezi tatăl și mama? Poți să trântești ușa, să cobori scările și să decizi că nu-i vei mai vedea niciodată?”
Elisa Stefanati , psihoterapeut și expertă în terapia familială, a explicat de ce sărbătorile sunt factorul declanșator al suferinței familiale : „Lipsa contactului reprezintă întreruperea - temporară sau permanentă - a relațiilor cu familia de origine. Este un fenomen în creștere, în special în rândul tinerilor adulți.” Iar Crăciunul reprezintă perioada cea mai critică. „ Sărbătorile amplifică suferința : reuniuni forțate, așteptări, întrebări despre muncă, relații, copii. Nu este o sărbătoare, devine un test.” Potrivit specialistei, nu este un capriciu. „A nu avea contact este o alegere foarte dureroasă, însoțită de sentimente de vinovăție. Se declanșează atunci când o persoană simte că libertatea, autonomia sau dezvoltarea sa sunt amenințate.” Cele mai frecvente cazuri implică povești de maltratare, abuz psihologic, comunicare manipulativă, familii rigide sau excesiv de controlante.
Alegerea, însă, trebuie să vină la sfârșitul unei călătorii, mai avertizează psihoterapeuta. „Evitarea completă a conflictului nu este evolutivă”, avertizează aceasta. „Mai întâi ar trebui încercat un dialog autentic. Numai atunci când acest lucru este imposibil devine necesară protejarea de ceilalți, inclusiv de părinți.” Pentru cei separați de viața copiilor lor, mersul mai departe nu este ușor. „ Prima reacție a familiilor este adesea plină de furie și judecată , atunci când ar trebui să se oprească și să se întrebe de ce un copil se retrage.
Ceea ce încurajez este să respecți momentele și limitele de absență a contactului și să le folosești pentru a te întreba unde ai fi putut face mai bine.” Înainte de despărțire, de fapt, subliniază Stefani, „există aproape întotdeauna o pierdere a încrederii”.
Relatarea acestor povești are și un rol colectiv. „Îți ia o greutate de pe umeri atunci când înțelegi că nu trebuie neapărat să te simți vinovat; nu suntem oameni răi dacă alegem să punem sănătatea mintală pe primul loc.”