Craniul cu formă neobișnuită al unui copil, în Argentina, a iscat teorii despre extratereștri. Povestea reală e însă mult mai teribilă

O descoperire arheologică șocantă în nord-vestul Argentinei a captat atenția internațională din cauza formei neobișnuite a craniului unui copil. Descoperirea, făcută în timpul instalării unei conducte de apă, a iscat inițial comparații cu trăsături extraterestre. Totuși, experții au clarificat  că forma ciudată a craniului este rezultatul unei practici culturale străvechi cunoscute sub numele de modificare craniană, o tehnică folosită de diverse societăți din întreaga lume de-a lungul secolelor, scrie Daily Galaxy.

Craniul, aparținând unui copil de aproximativ 3 până la 4 ani, a fost descoperit în 27 mai în timpul lucrărilor de construcție în orașul San Fernando del Valle de Catamarca, situat în nord-vestul Argentinei. În timp ce muncitorii săpau pentru a instala o conductă, au dat peste rămășițele îngropate de cel puțin 700 de ani. Continuând să excaveze, echipa a găsit nu doar craniul copilului, ci și alte artefacte importante, inclusiv rămășițe de lame arse și sparte, precum și un vas ceramic tipic ceramicii din perioada ocupației incașe a regiunii, între anii 1430 și 1530.

Scheletul copilului a fost descoperit așezat într-o poziție fetală în mormânt, dar ceea ce a atras cu adevărat atenția a fost craniul, care prezenta o asimetrie pronunțată. Aspectul turtit al părții din spate a craniului a dus inițial la speculații privind trăsături de tip extraterestru. Totuși, Cristian Sebastián Melián, directorul Direcției Provinciale de Antropologie din Catamarca, a explicat că forma neobișnuită este un exemplu de modelare a capului, o practică comună și cultural semnificativă în timpurile străvechi.

O practică culturală veche de secole

Modificarea craniană, care presupune schimbarea intenționată a formei craniului unui copil, a fost practicată de mii de ani în diferite părți ale lumii. În unele culturi, acest lucru se realiza prin înfășurarea capului bebelușului în pânză, iar în altele se foloseau perne sau tăblițe pentru a exercita presiune asupra părții frontale sau posterioare a craniului. Această practică era considerată un semn al identității sociale sau al semnificației culturale, nu o formă de abuz.

Melián a menționat că craniul copilului din San Fernando avea probabil o formă „oblic tabulară”, un tip de modificare craniană în care craniul este turtit sau înclinat atât în față, cât și în spate, iar părțile laterale sunt lărgite. Majoritatea cercetătorilor au spus că modificarea craniană era o practică culturală profund înrădăcinată, cu impact fizic minim asupra individului.

Răspândirea largă a modelării craniului

Practica modificării craniene nu era izolată într-o singură regiune sau cultură. Dimpotrivă, ea era întâlnită în societăți diverse din întreaga lume, de la civilizațiile străvechi din America de Sud până la comunități din Europa, Africa și Asia. Forma specifică și metoda de modificare variau de la o cultură la alta, dar scopul era adesea similar: semnalarea identității de grup, a statutului sau respectarea normelor culturale.

Astăzi, practica modelării capului a dispărut în mare parte, dar în unele părți ale lumii este încă aplicată în contexte ceremoniale sau tradiționale. În timpurile moderne, o practică similară este folosită în scopuri medicale, în care bebelușii poartă căști speciale pentru a asigura o formă simetrică a capului.

Craniul găsit în San Fernando del Valle de Catamarca este deosebit de important deoarece oferă perspective asupra practicilor culturale ale civilizației incașe, care a dominat cândva o mare parte din regiunea andină. Prezența fragmentelor de ceramică și a altor rămășițe arheologice sugerează că acel copil a trăit într-o perioadă în care Imperiul Inca exercita influență asupra zonei.

Melián a mai subliniat că Direcția Provincială de Antropologie deține în colecție peste 100 de cranii provenind din epoci străvechi, o mare parte dintre ele prezentând modificări craniene similare. El a evidențiat că aproximativ 90% dintre aceste cranii prezintă forme erecte sau oblic tabulare, ceea ce întărește ideea că modelarea capului era o practică larg răspândită și adânc înrădăcinată în cultura Americii de Sud antice.