Criza gazului după atacurile din Iran: ce țări din UE sunt cele mai expuse întreruperii livrărilor de gaz natural lichefiat

Atacurile iraniene au dus la suspendarea producției de gaz natural lichefiat (GNL) în Qatar și la perturbări majore ale transportului maritim prin Strâmtoarea Hormuz. Care sunt țările din Uniunea Europeană care ar putea fi cel mai afectate?

Deși Comisia Europeană spune că nu există, deocamdată, penurii imediate de gaz, indicele olandez TTF – principalul reper de preț pentru gazele naturale în Europa, folosit de traderi, companii de utilități și guverne pentru stabilirea contractelor – a crescut puternic în ultimele zile, reflectând anxietatea pieței în fața unei posibile restrângeri a ofertei globale de GNL, scrie Euronews.

Ministrul energiei din Qatar, Saad al-Kaabi, a declarat pentru Financial Times că un război în Orientul Mijlociu ar putea „prăbuși economiile lumii”, afectând creșterea economică și majorând facturile la energie din cauza penuriei de resurse.

Chiar dacă conflictul s-ar încheia imediat, Qatarul ar avea nevoie de „săptămâni sau chiar luni” pentru a normaliza livrările, după închiderea complexului de export GNL de la Ras Laffan, lovit în această săptămână de drone iraniene, a adăugat oficialul.

Cu nivelul stocurilor de gaz din UE la aproximativ 30%, potrivit organizației Gas Infrastructure Europe, blocul comunitar intră într-o perioadă critică pentru refacerea rezervelor înainte de iarna viitoare.

Situația readuce în memorie șocul energetic din 2022, provocat de invazia Rusiei în Ucraina, însă are loc într-un context în care Europa și-a diversificat mult mai mult sursele, reducând dependența de gazul rusesc transportat prin conducte.

Comisia Europeană a convocat, miercuri, grupuri de coordonare de urgență și a transmis că livrările de GNL din Statele Unite – care reprezintă acum cea mai mare parte a importurilor – împreună cu gazul livrat prin conducte din Norvegia mențin pentru moment stabilitatea aprovizionării.

Comisarul european pentru energie, Dan Jorgensen, a subliniat și importanța creșterii livrărilor din Azerbaidjan prin Coridorul Sudic al Gazelor.

Totuși, unele state membre ale UE sunt deosebit de expuse perturbărilor fie pentru că sunt importatori majori de GNL, fie pentru că depind în mare măsură de livrările din Qatar sau pentru că au rezerve neobișnuit de scăzute.

Țările UE care ar putea pierde cel mai mult

În 2025, Uniunea Europeană a importat peste 140 de miliarde de metri cubi de GNL, potrivit centrului de analiză Bruegel, cu sediul la Bruxelles.

Statele Unite au fost cel mai mare furnizor de GNL pentru UE, reprezentând aproape 58% din totalul importurilor, care s-au triplat între 2021 și 2025.

Cei mai mari importatori de GNL din UE sunt Franța, Spania, Italia, Olanda și Belgia.

Dintre aceste cinci state, Italia și Belgia sunt cele mai expuse presiunii, deoarece depind într-o măsură mai mare de livrările din Qatar.

Potrivit platformei de analiză Kpler, Qatarul a reprezentat anul trecut aproximativ 30% din importurile de GNL ale Italiei și 8% din cele ale Belgiei.

În plus, deși Polonia nu se află printre primii cinci importatori de GNL din UE, aproximativ 17% din importurile sale de gaz au provenit din Qatar în 2025, ceea ce înseamnă că și această țară se confruntă cu o dependență semnificativă.

Belgia ar putea avea cea mai mare problemă în ceea ce privește nivelul rezervelor. Stocurile sale de gaz se află la aproximativ 25,5%, sub media UE de 30%, ceea ce complică și mai mult eforturile de a înlocui volumele din Qatar.

Italia și Polonia sunt, de asemenea, expuse semnificativ GNL-ului qatarez, însă nivelurile lor de stocare sunt comparativ mai ridicate, de aproximativ 47%, respectiv 50%.

În ansamblu, aceste țări sunt susceptibile să fie mai expuse volatilității prețurilor, deoarece vor concura pentru cargouri alternative pe piața globală spot.

Baird Langenbrunner, analist de cercetare la Global Energy Monitor, a avertizat că închiderea complexului de export GNL Ras Laffan din Qatar ar putea avea un impact semnificativ asupra pieței, subliniind că există puține alternative imediate pentru aceste volume.

Țările UE care au anticipat problema

În contrast puternic, alte state din UE par mult mai bine protejate în fața actualelor turbulențe.

În special Portugalia se remarcă printr-o situație favorabilă, deoarece nu a mai importat gaz din Orientul Mijlociu din 2020, când ultima livrare minoră din Qatar a fost de doar 129.000 de metri cubi.

Potrivit Direcției Generale pentru Energie și Geologie din Portugalia, principalii furnizori ai țării în 2025 au fost Nigeria și Statele Unite, pe rute sigure, departe de Strâmtoarea Hormuz.

Țara menține, de asemenea, niveluri de stocare excepțional de ridicate, de peste 76%, iar experții spun că ar putea crește relativ ușor importurile de GNL din SUA, dacă va fi nevoie.

Și Spania beneficiază de surse mai diversificate, iar rezervele sale se află la aproximativ 56%, ceea ce o plasează într-o poziție confortabilă.

Această variație în interiorul UE arată cum strategiile energetice naționale adoptate după 2022 produc acum niveluri foarte diferite de vulnerabilitate.

Soluțiile pe termen scurt nu rezolvă dependența pe termen lung

Bruxellesul a transmis că este pregătit să activeze măsuri de solidaritate dacă situația se va agrava.

Printre opțiunile analizate se numără ținte coordonate de reducere a consumului, programe accelerate de achiziții comune de GNL, mecanisme temporare de protecție a prețurilor și scheme de sprijin financiar pentru statele membre cele mai afectate.

Comisia Europeană a subliniat că va continua monitorizarea zilnică în colaborare cu guvernele naționale și este pregătită să accelereze aprobarea ajutoarelor de stat sau să faciliteze partajarea stocurilor între țări, dacă va fi necesar.

Chris Bernkopf, director executiv al companiei Podero, un dezvoltator de software pentru flexibilitate energetică cu sediul la Viena, care colaborează cu mari companii europene precum E.ON și TotalEnergies, a reiterat apelul multor experți pentru o tranziție mai rapidă către energie regenerabilă.

„Problema reală nu a fost și nu este sistemul de prețuri, ci dependența de gaz care stă la baza lui”, a spus el. „Soluțiile sunt mai puțin spectaculoase, dar mai durabile: construirea mai multor capacități de energie regenerabilă susținute de stocare, gestionarea inteligentă a cererii și utilizarea instrumentelor digitale pentru a coordona dispozitivele din gospodării – precum pompele de căldură și vehiculele electrice – pentru a reduce presiunea asupra rețelei”.

Bernkopf consideră că măsurile pe termen scurt, precum înghețarea prețurilor, pot proteja gospodăriile într-o perioadă de criză, dar nu rezolvă problemele structurale.

Securitatea energetică reală și prețurile mai mici vor veni, spune el, doar prin extinderea energiilor regenerabile, creșterea flexibilității rețelelor și reducerea dependenței de combustibilii fosili importați.

Următoarele săptămâni vor testa atât pregătirea statelor membre, cât și eficiența solidarității la nivelul UE, într-un moment în care riscurile geopolitice pentru aprovizionarea cu energie au devenit din nou evidente.