Clipitul lent, torsul sau un mic tril scos atunci când stăpânul intră pe ușă sunt doar câteva dintre felurile în care pisicile își arată afecțiunea, însă specialiștii în comportament felin spun că, pentru a le înțelege cu adevărat, oamenii trebuie să privească întreaga pisică, în contextul în care se află, scrie The Guardian.
Mulți proprietari vorbesc constant cu pisicile lor și au impresia că se înțeleg perfect cu ele. Totuși, comunicarea dintre oameni și pisici este mai complexă decât pare, iar unele semnale pe care le transmit felinele trec adesea neobservate.
Pisicile ne văd ca pe niște pisici mai mari?
Felul în care pisicile îi percep pe oameni influențează direct modul în care comunică cu ei. Nu există însă un răspuns unic la întrebarea dacă ne văd ca pe niște pisici mari și ciudate, fără blană, ca pe niște simple surse de hrană sau ca pe altceva.
„Există atât de multe păreri diferite aici”, spune Jessica Mockett, consultant certificat în comportament felin, dresaj și sănătate holistică. „În unele privințe, ne tratează așa cum ar trata o altă pisică”, explică ea.
Pisicile își curăță stăpânii, frământă cu lăbuțele pe ei și dorm lângă ei, adică fac lucruri pe care le-ar face și cu alte pisici din grupul lor.
„În alte privințe, se uită la noi ca la cineva care le îngrijește sau le asigură cele necesare”, spune Mockett, care atrage atenția că pisicile miaună la oameni exact așa cum miaună puii de pisică la mama lor.
Indiferent cum ne văd, relația pisicilor cu oamenii este mult mai profundă decât se crede de obicei. Stereotipul pisicii distante, un mic dictator care îi consideră pe oameni simpli servitori, este departe de adevăr, spune specialista.
„Știm din cercetări că pisicile formează atașamente fie sigure, fie nesigure, la fel cum un copil se atașează de părinții lui”, explică Mockett. „Sperăm că cei care au grijă de ele fac tot ce pot pentru a crea un atașament sigur și sănătos”.
Cum comunică pisicile
„Pisicile comunică prin sunete, mirosuri, atingere, expresii faciale și mișcările corpului”, spune Mieshelle Nagelschneider, specialist certificat în comportamentul pisicilor și fondatoarea Cat Behavior Clinic.
Ochii, urechile, coada, mustățile și postura transmit fiecare semnale proprii. Ochii mari, cu pupilele dilatate, pot indica entuziasm sau anxietate, în timp ce ochii pe jumătate închiși, cu pupilele îngustate, arată de obicei relaxare și mulțumire. Nagelschneider spune însă că mult mai important este „să citești întreaga pisică, în context”.
„O pisică relaxată are, în general, corpul destins, urechile ținute lejer și o privire care nu este fixată într-o căutătură încordată”, explică ea. „S-ar putea apropia cu coada ridicată, s-ar putea freca de tine, s-ar putea așeza în apropiere sau ar putea iniția joaca ori contactul”.
Clipitul lent în timpul unei interacțiuni este și el un semn bun, pentru că este felul pisicii de a arăta că este relaxată și că are încredere.
Pe de altă parte, o pisică își poate arăta disconfortul prin „un corp încordat sau ghemuit, urechi rotite lateral sau lipite pe spate, evitare, ascundere, mârâit sau sâsâit”, explică Nagelschneider.
Unul dintre cele mai ignorate semne că o pisică nu se simte bine este ceea ce specialista numește „linsul buzelor”. De obicei, acesta este primul semnal că pisica urmează să devină agresivă.
„Dacă vezi limba roz a pisicii ieșind scurt, ca și cum și-ar linge buzele, înseamnă că reacția de stres crește”, spune ea.
Aceste comportamente pot indica diferite tipuri de disconfort, de la frică și frustrare până la durere sau nevoia de a păstra distanța.
Ce înseamnă sunetele scoase de pisici
Dacă pisicile comunică atât de mult prin corp, rămâne întrebarea ce înseamnă, de fapt, mieunatul. Potrivit specialiștilor, acesta pare să fie o adaptare pe care pisicile au dezvoltat-o în timp special pentru a comunica cu oamenii.
„Mieunatul nu este ceva ce (pisicile adulte) folosesc pentru a comunica între ele”, spune Mockett, deși ele folosesc alte sunete, precum sâsâitul, mârâitul, pufnitul și urletul.
Fiecare sunet are o semnificație diferită, explică Lisa Stemcosky, consultant certificat în comportamentul pisicilor. Trilurile și ciripitul sunt „vocalizări sociale, prietenoase”, iar clănțănitul înseamnă „entuziasm de prădător”.
„Mieunatul este doar pentru oameni; de obicei e folosit când cer ceva”, spune ea.
Torsul este mai complicat. Deși poate apărea atunci când pisicile sunt mulțumite, el poate fi și o modalitate prin care se liniștesc singure atunci când sunt stresate sau au dureri, spune Stemcosky.
Cum pot oamenii să comunice mai bine cu pisicile
Cercetările arată că pisicile înțeleg o parte din limbajul oamenilor. Un studiu de mici dimensiuni a constatat că pisicile își recunosc numele și pot deosebi vocea stăpânului de vocile altor oameni, iar un alt studiu a arătat că pisicile ar putea face legături între imagini și cuvinte.
Asta nu înseamnă însă că stăpânii ar trebui să le țină discursuri întregi.
„Cel mai bun punct de plecare este să-ți faci propriul comportament mai ușor de înțeles”, spune Nagelschneider.
Ea recomandă mișcări calme, o voce blândă, chiar de tipul celei folosite cu bebelușii, mângâieri ușoare și suficient spațiu pentru ca pisica să se poată apropia sau îndepărta.
Specialiștii spun că este important ca pisica să decidă singură dacă inițiază și continuă contactul.
„Dacă nu vor să se apropie, nu te apropia de ele”, spune Stemcosky.
Când vine vorba de contactul fizic, Nagelschneider recomandă o abordare de tipul „pauză și observare”. Câteva mângâieri blânde în zona preferată a pisicii, de obicei obrajii sau capul, urmate de o oprire, îi pot arăta stăpânului ce își dorește animalul.
„Se lasă pisica în mâna ta, se freacă de ea sau cere clar mai mult?”, întreabă specialista. Dacă da, mângâierile pot continua. Dacă pisica se întoarce, rămâne indiferentă sau pleacă, are nevoie de spațiu.
Faptul că o pisică vine lângă stăpân nu înseamnă automat că vrea să fie mângâiată. Deși timpul petrecut aproape de oamenii ei este un semn de încredere și afecțiune, „o pisică se poate așeza lângă tine pentru că îi place prezența ta, fără să vrea să fie mângâiată”, spune Nagelschneider. Nici faptul că se întoarce pe spate nu este o invitație automată de a o scărpina pe burtă, adaugă ea.
Cheia unei comunicări reușite cu pisica, spun specialiștii, este ca oamenii să încerce să o observe și să o înțeleagă, venindu-i în întâmpinare.
„În cele din urmă, a înțelege pisicile ține mai puțin de a le învăța să comunice și mai mult de a deveni observatori mai buni”, adaugă Nagelschneider. „Unele dintre cele mai importante lucruri pe care ni le spune o pisică se întâmplă foarte discret”.