În țările nordice, o temperatură confortabilă în casă depinde de o bună izolație și de o bună retenție a căldurii, nu doar de încălzire. Astfel, oamenii reușesc să mențină căldura în case chiar și la -30 de grade Celsius, fără să plătească o avere pe facturi, scrie publicația Blic.
Când vin zilele reci, cea mai simplă soluție este să dai căldura mai tare. Totuși, experiența din țările scandinave arată că o temperatură plăcută în locuință nu depinde doar de termostat, ci și de cât de bine reține casa căldura produsă.
Iernile lungi și aspre au influențat modul în care erau construite și decorate casele din nordul Europei. O bună izolație, prevenirea curenților de aer, utilizarea materialelor care rețin căldura, dar și detalii aparent minore, precum perdelele și covoarele, pot face o mare diferență.
În timpul iernii, textilele au și o funcție practică. Perdelele mai groase pot reduce senzația de frig de lângă fereastră, în timp ce covoarele fac spațiul mai confortabil, mai ales în casele cu podele care se răcesc repede. Perdelele și jaluzelele ar trebui deschise în zilele însorite de iarnă pentru a lăsa lumina și căldura solară să pătrundă în cameră. Când se întunecă, închiderea lor poate frigul.
Este important, totuși, ca perdelele să nu acopere caloriferele, deoarece acestea pot împiedica răspândirea aerului cald prin cameră.
Chiar și atunci când câldura este pornită, aerul rece care intră prin ferestrele și ușile slab etanșate poate face camera mai inconfortabilă, mai ales în casele mai vechi, unde e necesară verificarea ramelor, a îmbinărilor și a garniturilor de cauciuc.
Înlocuirea garniturilor uzate și a fisurilor poate reduce pierderile de căldură fără investiții majore.
Totuși, aceasta nu înseamnă că trebuie evitată ventilația în timpul iernii. În loc ca fereastra să stea deschisă ore în șir, este mai eficientă o ventilație scurtă și intensă. Astfel, aerul este înlocuit rapid.
Sobele vechi păstrau căldura ore întregi
În casele tradiționale scandinave, sobele masive din piatră sau cărămidă jucau un rol important. Acestea acumulau o cantitate mare de căldură în timpul arderii, apoi o eliberau treptat chiar și atunci când focul se oprea. Principiul se bazează pe așa-numita masă termică. Materiale precum piatra, cărămida și betonul pot absorbi o cantitate mare de căldură și apoi o pot elibera lent.
Totuși, masa termică nu înlocuiește o izolație bună. Căldura se pierde dacă nu există o izolație adecvată a acoperișului, pereților și podelei sau dacă ferestrele și ușile nu sunt suficient de etanșe.
Aranjamentul mobilei poate afecta, de asemenea, încălzirea camerei. O canapea mare, o comodă sau o altă piesă de mobilier plasată direct în fața caloriferului poate împiedica răspândirea corespunzătoare a căldurii.
Camerele care sunt rar folosite nu trebuie neapărat încălzite la aceeași temperatură ca și camera folosită zi de zi. Prin închiderea ușii, este posibil să se mențină mai ușor temperaturi diferite în anumite părți ale casei, dar camerele mai reci ar trebui totuși ventilate în mod regulat pentru a reduce riscul de umezeală și mucegai.
Ce se poate face fără investiții mari
Primul pas este verificarea ușilor și ferestrelor. Garniturile uzate pot fi înlocuite, iar căldura soarelui poate fi folosită în timpul zilei. Acestea ar trebui închise seara, iar pe podelele reci se pot așeza covoare.
Totuși, dacă în cameră este rece chiar și atunci când încălzirea funcționează normal, problema poate fi mult mai gravă: izolație deficitară sau punți termice. În acest caz, perdelele, covoarele și alte soluții simple nu vor putea compensa pierderile mari de căldură.
Aceasta este una dintre principalele lecții ale abordării scandinave: cel mai important lucru este nu doar să producem cât mai multă căldură posibil, ci să împiedicăm pierderea acesteia.