Profesorul Dan Voiculescu atrage atenția asupra unui risc al utilizării inteligenței artificiale: renunțarea la propria judecată. Într-o postare publicată pe blogul său, intitulată „Renunțăm de bunăvoie la discernământ?”, acesta critică obiceiul de a transmite mai departe analize și strategii generate de AI fără ca autorii solicitărilor să le citească sau să le înțeleagă.
Dan Voiculescu descrie un circuit în care utilizatorii cer unui program să producă un material, îl trimit mai departe, iar destinatarii apelează tot la inteligența artificială pentru a-l rezuma. Lectura și evaluarea sunt înlocuite, astfel, de transferul unor texte între programe.
„Două programe vorbesc între ele, iar oamenii se felicită pentru productivitate”, observă profesorul.
În opinia sa, această practică are consecințe directe asupra valorii profesionale a celor care o adoptă. Atunci când contribuția unui angajat se limitează la solicitarea și retransmiterea unui text, acesta riscă să piardă tocmai capacitatea care îi justifică rolul: discernământul.
„Dacă rolul tău e să ceri un text și să-l trimiți mai departe, caută-ți de lucru”, avertizează Dan Voiculescu.
Profesorul subliniază că, într-o perioadă în care inteligența artificială poate genera rapid cantități mari de conținut, valoarea unui profesionist stă în capacitatea de a identifica erorile, de a observa informațiile care lipsesc și de a explica de ce o propunere este nepotrivită. Producerea unor materiale ample nu poate înlocui înțelegerea lor.
Mesajul său susține folosirea inteligenței artificiale ca instrument util, însoțită însă de lectura și evaluarea umană a rezultatelor. Delimitarea dintre informația necesară și cea irelevantă rămâne responsabilitatea utilizatorului.
În lipsa acestui efort, avertizează Dan Voiculescu, omul riscă să devină un simplu intermediar între programe, cu o contribuție tot mai ușor de înlocuit pe piața muncii.