Anii ’60 au fost şi anii a ceea ce sociologii au numit democraţie domestică în relaţiile de cuplu, dar şi anii când femeile ies pe scena politicului.
S-a speculat mult după căderea regimului că stăruinţa soaţei lui Ceauşescu de a-şi însoţi pretutindeni bărbatul, avea ca sursă de inspiraţie nevestele dictatorilor din America Latină, scrie Adevarul.
Când a ajuns să le cunoască însă, Lenuţa se putea socoti mai învăţată ca ele. Dacă Nicolae Ceauşescu se voia un lider comunist democrat, cu certitudine soţia sa căutase alte surse de inspiraţie decât soţiile de la Kremlin. Stilul impus de Stalin, nu putea fi considerat decât depăşit.
„Soţia din Kremlin îşi putea permite să fie numai soţie”, mărturisise sentenţios Nina Hruşciova. În sarcinile acestor tovarăşe de viaţă cădeau copiii şi confortul pe care trebuiau să-l asigure soţului ca să se poată dărui cu întreaga lui forţă înaltelor sarcini de partid. Păzite bine în reşedinţele lor, dispuneau de o întreagă curte de bucătărese, dădace şi cameriste.
Chiar şi după, "dezgheţul" hruşciovist care-a statornicit obiceiul călătoriilor peste hotare iar protocolul impunea prezenţa nevestelor, până la Raisa Gorbaciova, doamnele Kremlinului s-au ţinut departe de reflectoarele scenei politice.
Cu totul altfel şi cu nemăsurată plăcere şi-a jucat rolul Elena Ceauşescu.