Uniunea Europeană caută salvarea de Trump și Xi în Canada. „În acest moment suntem foarte dependenți”

Tarifele vamale, controalele la export și politica au transformat comerțul într-o pârghie geopolitică. În acest context, UE pare să caute parteneri pe care se poate baza. Canada, o economie cu valori similare, deja legată de bloc printr-un acord de liber schimb, se oferă să fie unul dintre ei, scrie Euronews.

Înaintea summitului UE-Canada de la sfârșitul lui octombrie, cele două părți discută un parteneriat care să meargă dincolo de Acordul Economic și Comercial Cuprinzător (CETA).

Premierul canadian Mark Carney a propus explorarea unei piețe integrate pentru serviciile financiare. Pe listă se află și cooperarea în domeniul plăților, al mineralelor strategice, al energiei, al inteligenței artificiale și al producției de apărare. Nu s-a convenit însă nimic privind pașapoartele financiare, recunoașterea reciprocă a licențelor sau accesul băncilor.

Fabian Zuleeg, director executiv și economist-șef al European Policy Centre, spune că summitul trebuie să aducă mai mult decât vorbe.

„Deci, până ajungem la summit, ar trebui să fim cu adevărat concreți”, spune el.

O ordine comercială sub presiune

Problema UE este dependența. Blocul se bazează pe SUA pentru tehnologie și securitate, pe lanțurile de aprovizionare chinezești pentru materii prime critice și pe furnizori externi pentru energie. Toate acestea, într-un moment în care accesul la piețe este folosit tot mai des ca instrument de presiune.

Canada oferă câștiguri economice, spune Zuleeg, în domenii precum piețele financiare și tehnologiile, pe care CETA nu le acoperă complet. „Argumentul mai important e unul politic, și e geopolitic”.

Parteneriatul actual dintre UE și Canada este CETA, aplicat provizoriu din 2017. Acordul a eliminat imediat taxele vamale pentru 98% dintre categoriile de produse, procent care a ajuns la 99% până în 2024. Schimburile de bunuri și servicii au atins 130 de miliarde de euro în 2025, cu 80% mai mult decât cele 72,1 miliarde din 2016, potrivit datelor Comisiei Europene.

Modelul și-a atins însă limitele. Erik van de Merel, economist-șef al Centrului European pentru Economie Politică Internațională (ECIPE) și conferențiar la Université Libre de Bruxelles, observă că „tarifele dintre țările dezvoltate și dintre Canada și Uniunea Europeană sunt destul de scăzute”.

Următoarele câștiguri trebuie căutate în altă parte, „în zona serviciilor, a colaborării tehnologice, a tuturor acestor activități intangibile care sunt importante pentru creșterea viitoare”, spune el. Negocierile pentru un Acord privind comerțul digital au început în martie 2026.

Ce vrea fiecare parte

Pentru UE, miza este siguranța aprovizionării. Canada afirmă că deține zăcăminte din peste 34 de minerale critice și că este unul dintre principalii producători a 10 minerale considerate esențiale pentru tranziția energetică. Europa are nevoie de ele pentru baterii, rețele electrice și apărare.

„În acest moment suntem foarte dependenți, în special de China”, spune Zuleeg. Potrivit lui, reducerea acestei dependențe contează mai puțin pentru prețuri și mai mult pentru ca industria europeană să funcționeze în continuare în cazul unui conflict comercial. Energia mai ieftină este și ea posibilă, adaugă el, dar nu peste noapte.

Pentru Ottawa, logica este diversificarea. SUA preiau aproximativ șapte din zece produse exportate de Canada. UE a fost al doilea partener comercial al Canadei în 2024, cu 7,9% din comerțul global de bunuri al țării. Canada vrea și acces mai ușor la clienții și investitorii europeni pentru companiile sale din energie curată, minerit, AI și apărare. Fondurile de pensii canadiene ar putea cofinanța proiecte de procesare a mineralelor și de infrastructură.

Apărarea este deja un caz-test. În iunie 2026, Canada a devenit prima țară non-europeană inclusă în SAFE, instrumentul european de apărare de 150 de miliarde de euro. Ar putea fi un model pentru integrarea sector cu sector.

Problema preluării regulilor

Cea mai dificilă chestiune este reglementarea. Canada vrea acces mai bun la serviciile bancare, de asigurări și profesionale din Europa, precum avocatura, contabilitatea și arhitectura.

Van de Merel se așteaptă ca UE să ceară ceva în schimb.

„Noile reguli pe care le vom elabora, într-o anumită măsură, ar trebui să le preluați”, spune el.

Dacă Canada ar vrea să-și stabilească singură regulile bancare și profesionale, fără supraveghere sau armonizare europeană, ar trebui să se mai gândească, susține el, pentru că integrarea mai profundă a piețelor este un obiectiv central al UE.

Alinierea, spune economistul, este testul care va arăta dacă proiectul funcționează. El adaugă că „trebuie să existe aliniere a reglementărilor și cred că acesta va fi un element cu adevărat esențial și o provocare, dacă proiectul va avea succes sau nu”.

Procesul nu va fi rapid. Piața unică a serviciilor din UE rămâne neterminată după decenii, așa că un nou venit care vrea aceleași beneficii are mult de recuperat.

Zuleeg este mai puțin îngrijorat că Canada ar ajunge doar să preia reguli. Islanda respectă regulile pieței unice pentru că face parte din Spațiul Economic European, observă el, dar Canada nu ar intra în piața unică.

În opinia lui, țara și-ar păstra o voce distinctă, de exemplu în politica externă. Zuleeg se îndoiește că acordul ar necesita modificarea tratatelor și consideră termenul de „membru asociat” impropriu. Varianta juridică mai probabilă pare un acord de asociere adaptat, în baza articolului 217 din Tratatul privind funcționarea UE.

Pașii practici au început deja. În martie 2026, un comitet comun UE-Canada a convenit să urmărească alinierea reglementărilor pentru autovehicule și evaluarea conformității și să extindă recunoașterea reciprocă în domeniul farmaceutic.

Politica poate încă să încurce lucrurile. La Ottawa, întrebarea este câtă reglementare europeană poate accepta Canada fără să aibă drept de vot în instituțiile UE. La Bruxelles, statele candidate, aflate în procese lungi de reformă, ar putea întreba de ce ar primi Canada acces privilegiat. Van de Merel urmărește și reacția Regatului Unit, care ar putea obiecta dacă Canada obține condiții pe care britanicii nu le-au avut niciodată după Brexit.

Limite și riscuri

Ideea nu trebuie supraevaluată. Canada nu poate înlocui rolul Chinei în producție și în procesarea mineralelor și nici dimensiunea economiei americane. Minele, rafinăriile și porturile se construiesc în ani, iar Atlanticul rămâne un obstacol logistic. Expunerea Canadei față de Washington înseamnă că o criză între SUA și Canada s-ar putea extinde asupra producției și investițiilor sale.

Apoi, mai este chiar CETA. La jumătatea lui septembrie 2026, zece state membre, printre care Franța, Italia, Polonia, Belgia și Irlanda, încă nu ratificaseră acordul. Din acest motiv, prevederile sale privind protecția investițiilor nu sunt în vigoare. UE discută un statut nou, fără precedent, în timp ce acordul său comercial emblematic cu Canada rămâne ratificat doar parțial.

Van de Merel avertizează că, fără instituții în spate, inițiativa s-ar putea stinge.

„Altfel, e doar o idee foarte simbolică și fără vreun fel de consecințe politice sau instituționale”, spune el.