În februarie 1962, în timpul lucrărilor de refacere a sistemelor de încălzire şi răcire de la Palatul Belvedere din Vatican, un grup de muncitori italieni au găsit nişte oase.
Printre cele găsite se afla un dinte mare şi patru bucăţi dintr-un maxilar gigant. Oasele, însă, nu au fost fosilizate, iar când custodele de la Biblioteca Vaticanului le-a examinat, s-a aflat că ele au aparţinut unui mamifer mult mai modern decât dinozaurul – un elefant.
Mulţi ani nu s-a ştiut despre originea oaselor de elefant în Italia, până în anii 1980-1990, când istoricul emerit Smithsonian, Silvio Bedini, a făcut lumină în legătură cu istoria elefantului, publicându-şi studiul în anul 1997 sub titlul “Elefantul Papei”. Cel mai profund studiu despre cum a trăit elefantul în Palatul Belvedere.
Numele lui era Annone, sau anglicanizat Hanno, şi a aparţinut pontifului Leon X, care a fost ales papă în 1513. Elefantul Hanno a fost un instrument de influenţă politică în expansiunea portugheză şi a devenit simbolul Reformei Protestante.
Continuarea, pe A1 Premium.