Descoperire istorică după 200 de ani. Un fragment din Partenon a fost recuperat din epava navei folosite de lordul Elgin

Pentru prima dată după mai bine de 200 de ani, un fragment de decor sculptural provenit de la Partenon a fost recuperat din epava vasului „Mentor”, nava folosită de lordul Elgin, scrie Greek Reporter.

Descoperirea a fost făcută în timpul campaniei de cercetări subacvatice din 2025 și e o dovadă fizică directă a legăturii dintre vasul naufragiat și piesele arhitecturale luate de pe Acropole pe care acesta le transporta.

Cea mai importantă descoperire a sezonului este un fragment decorativ din marmură, care păstrează un mic ornament în formă de picătură, specific arhitecturii clasice grecești. Piesa măsoară 9,3 centimetri pe 4,7 centimetri și ar putea proveni dintr-o cornișă.

Analiza preliminară este deosebit de relevantă: dimensiunea ornamentului, de 6,51 centimetri în diametru, corespunde exact măsurătorilor consemnate de celebrul arhitect Anastasios Orlandos pentru elementele decorative ale Partenonului. Deși echipa lordului Elgin a recuperat cea mai mare parte a încărcăturii din marmură la scurt timp după naufragiul din 1802, acest fragment a rămas ascuns pe fundul mării timp de 224 de ani.

Alte descoperiri din epava lui Elgin

Pe lângă fragmentul de marmură, arheologii au descoperit și alte obiecte care oferă o imagine mai clară asupra vieții de la bord și asupra modului în care arăta nava.

Cercetările au confirmat că structura vasului s-a degradat rapid din cauza expunerii pe fundul mării, dar și a metodelor agresive de recuperare folosite în 1802 de scafandrii care au spart scândurile navei pentru a ajunge în cală.

Echipa a recuperat și componente ale instalației navei, fragmente de ceramică folosită în viața de zi cu zi, precum și bucăți din învelișul de cupru care proteja lemnul vasului.

A fost găsită și o placă ceramică izolatoare, despre care se crede că făcea parte din vatra navei, folosită pentru gătit.

Misiunea din 2025 a fost condusă de dr. Dimitrios Kourkoumelis-Rodostamos, din cadrul Eforatului Antichităților Subacvatice, și s-a concentrat asupra a două zone de săpătură, situate la vest și la nord de partea de corp rămasă intactă. Conservarea fragmentului de marmură este în desfășurare și ar putea oferi noi detalii despre partea exactă a Partenonului din care provine.

Cum au supraviețuit sculpturile Partenonului naufragiului vasului „Mentor”

„Mentor”, o navă privată aparținând lordului Elgin, s-a scufundat în septembrie 1802 în apropierea portului Avlemonas, lângă insula Kythira. La bord se afla o parte importantă a Marburilor Partenonului și alte sculpturi de pe Acropole, în momentul în care vasul a lovit stâncile și s-a scufundat.

Nava s-a dus la fund la aproximativ 23 de metri adâncime, iar lăzile grele cu marmură au rămas blocate în cală. Pentru lordul Elgin, pierderea lor ar fi fost uriașă, deoarece aceste piese reprezentau o investiție majoră, atât financiară, cât și personală. Secretarul său, William Hamilton, a angajat scafandri experimentați din insulele Kalymnos și Symi pentru a le recupera.

Pentru că lăzile erau foarte grele, iar nava rămăsese prinsă între stânci, scafandrii au fost nevoiți să spargă puntea și corpul vasului cu ciocane și fierăstraie pentru a ajunge la încărcătură. În condiții rudimentare, fără echipamente moderne de respirație, ei au reușit să recupereze toate cele 17 lăzi cu marmură în decurs de doi ani.

După ce au fost scoase la suprafață, lăzile au fost depozitate pe țărm, la Avlemonas, în Kythira. Ele au rămas acolo, expuse intemperiilor, o perioadă destul de lungă, până când Hamilton a reușit să organizeze transportul lor spre Anglia. După salvare, marmura nu a fost dusă direct la un muzeu, ci a fost încărcată treptat pe mai multe nave britanice aflate în trecere.

Primele lăzi au ajuns la Londra în 1804, însă ultimele piese recuperate de pe „Mentor” au sosit mult mai târziu. Odată ajunse în capitala britanică, Elgin nu avea un spațiu potrivit pentru ele, așa că le-a depozitat într-un șopron provizoriu și umed de la reședința sa din Park Lane. Acolo, sculpturile au fost afectate din nou de umezeală și de funinginea din Londra.

Până în 1816, Elgin se confrunta deja cu ruină financiară și cu un divorț complicat. În aceste condiții, a început negocieri cu guvernul britanic pentru a vinde marmurile. După o anchetă parlamentară controversată privind legalitatea modului în care le obținuse, guvernul britanic a cumpărat colecția pentru 35.000 de lire sterline, adică mai puțin de jumătate din cât cheltuise Elgin pentru a o obține și transporta.

Ulterior, piesele au fost transferate la British Museum, unde se află și astăzi.