Scame din uscător pentru foc, dopuri de urechi și șosete de rezervă: cum își pregătește Polonia cetățenii pentru un eventual război

Într-o sâmbătă dimineață, la ora 08:00, o sală de la un batalion de infanterie din sudul Poloniei era deja plină. Familii, colegi de birou, bunici, adolescenți, mame cu fiicele lor. Învățau cum să supraviețuiască în cazul unui atac – cum să purifice apa, ce să pună în rucsacul de urgență, cum să scrie informațiile de contact pe pielea copiilor mici în caz că se pierd. Este cel mai mare program de pregătire civilă din istoria Poloniei: guvernul vrea ca 400.000 de cetățeni să treacă prin antrenament până la sfârșitul anului. Amenințarea rusă nu mai e abstractă aici – milioane de ucraineni le-au trecut granița, iar tensiunile dintre Trump și Europa fac totul și mai urgent, scrie The New York Times.

Sâmbătă, la ora 08:00 dimineața, aproape toate locurile din sală erau ocupate. Erau familii, colegi de birou, cupluri care se țineau de mână, bunici și adolescenți. Un grup de opt persoane – mame cu fiicele lor adolescente – își treceau din mână în mână gustări, băuturi și cremă de mâini.

Se adunaseră la sediul Batalionului 133 de Infanterie Ușoară din Brigada a 13-a de Apărare Teritorială Sileziană, la Cieszyn, în sudul Poloniei, pentru un curs de pregătire pentru situații de urgență.

Aceste sesiuni de pregătire civilă fac parte dintr-un plan ambițios al guvernului polonez de a-și pregăti cele aproximativ 38 de milioane de cetățeni pentru posibilitatea unui atac militar din partea Rusiei. Programul, numit wGotowości (Pregătire), este „cel mai amplu exercițiu de apărare din istoria Poloniei”, a spus ministrul apărării, Władysław Kosiniak-Kamysz, când l-a anunțat în noiembrie. Speranța lui este ca 400.000 de cetățeni să parcurgă pregătirea până la sfârșitul acestui an.

Amenințarea rusă și presiunea americană

Războiul din Ucraina continuă în al cincilea an, iar amenințarea unei Rusii agresive apasă greu. Președintele Vladimir Putin a provocat în mod repetat liderii europeni cu război hibrid sau „din zona gri” – campanii de dezinformare, sabotaje și atacuri cibernetice – testând rezolvarea NATO.

Provocarea pentru Polonia – și pentru orice altă țară din Europa – este cum să întărești o economie de timp de pace pregătindu-te în același timp pentru război. O provocare care a devenit și mai urgentă după ce războiul americano-israelian din Iran a tensionat și mai mult relațiile dintre Trump și liderii europeni, care au refuzat să se alăture campaniei de bombardament sau blocadei americane a Strâmtorii Hormuz. Vineri, Departamentul american al Apărării a anunțat retragerea a 5.000 de soldați americani din Germania și anularea unui plan de a instala o unitate de artilerie echipată cu rachete în Europa.

Polonia a reacționat mai rapid și mai ferm decât orice altă țară europeană, crescându-și cheltuielile de apărare la 5% din PIB și cumpărând tancuri, avioane de luptă, drone, rachete, arme și muniție ca la un Black Friday al achizițiilor militare. Își mărește totodată armata profesionistă de 215.000 de membri, a treia ca mărime din alianța nord-atlantică, după Statele Unite și Turcia.

Pregătire fără panică

Dar pregătirea civililor fără a-i panica este o provocare de alt fel – logistică, economică și psihologică. Antrenamentul trebuie integrat în vieți deja pline cu responsabilități acasă, la serviciu, la școală.

Polonezii au văzut cu ochii lor impactul unei invazii. Milioane de ucraineni, în majoritate femei și copii, le-au trecut granița de la primele atacuri-surpriză ale Rusiei, în zorii zilei de februarie 2022.

„Securitatea începe în mințile societății”, le-a spus locotenent-colonelul Dariusz Pawlik participanților, la începutul sesiunii de sâmbătă. „Sper că această pregătire vă va fi utilă și vă doresc să nu aveți niciodată nevoie să o folosiți.”

Mai multe țări din apropierea sau de la granița cu Rusia – printre care Finlanda, Suedia, Norvegia, Estonia și Lituania – desfășoară și ele forme de pregătire civilă pentru apărare.

În Polonia, comandamentul armatei a recunoscut „că apărarea noastră civilă era practic inexistentă”, a spus locotenentul Tomasz Dzierga, purtătorul de cuvânt al batalionului.

Cursul, care durează o zi întreagă și include secțiuni despre securitate cibernetică, pregătire pentru situații de criză și prim ajutor de urgență, este deschis elevilor, părinților casnici, angajaților cu normă întreagă și pensionarilor.

„E ceva în aer”

Pentru Natalia Szołtysek, 25 de ani, cursul e un prim pas spre o posibilă carieră militară.

„Simt un impuls, vreau să ajut”, a spus ea în pauza de prânz, când cantina servea supă de legume în boluri albe. Și-a dat demisia în decembrie ca să înceapă antrenamentul fizic. „Am slăbit deja mult”, a spus ea mândră, trăgând de talia jeansilor cu dantelă.

Pe brațul drept are un tatuaj roșu cu negru – un glonț care sparge un craniu, inspirat, a spus ea chicotind, din jocul video Call of Duty. Pe pieptul superior, cuvântul „chaos” este tatuat în litere gotice, înconjurat de un pat de trandafiri roșii.

Pentru Natalia, atmosfera din aceste zile seamănă mai mult cu un Război Rece decât cu o perioadă de pace. „E ceva în aer”, a spus ea.

Scame, saci de gunoi și șosete de rezervă

Sesiunea de supraviețuire a oferit instrucțiuni despre cum poți folosi obiecte de prin casă în situații de urgență. Scamele din uscătorul de rufe sunt un bun material pentru aprins focul. Un sac mare de gunoi te poate proteja de ploaie. O găleată cu capac poate fi folosită drept toaletă improvizată.

Au urmat discuții lungi despre cum să găsești și să purifici apa și ce să pui în rucsacul de urgență: o brichetă, o lanternă, bandă adezivă, sfoară, medicamente, un cuțit, un radio, baterii reîncărcabile, o pătură, mâncare.

„Luați întotdeauna șosete de rezervă”, a sfătuit instructorul. Și poate veți vrea și dopuri de urechi, a adăugat. În adăposturile de urgență e mereu plin de oameni care sforăie.

A mai oferit și alte sfaturi. Dacă trebuie să evacuați, lăsați un mesaj pentru familie pe un perete – nu pe o bucată de hârtie – cu un marker permanent. Iar pentru copiii mici, scrieți informațiile importante de contact direct pe pielea lor, în caz că se pierd.

Jacek Głuchowski, 52 de ani, și Tomasz Cios, 51 de ani, colegi de muncă și manageri de proiect la o firmă de mobilă, s-au înscris la o serie de sesiuni de pregătire. De mai bine de un an discutau ce provizii ar trebui să aibă la îndemână în cazul unui atac. Acum, Głuchowski a spus că intenționează să pregătească un rucsac de urgență pentru fiecare membru al familiei.

Presiune economică și negare

Presiunea de a crește pregătirea de apărare vine într-un moment în care guvernele europene sunt sub o presiune economică enormă. Multe țări se luptă cu creștere lentă și datorii mari, în timp ce trebuie să aloce mai mult pentru securitate.

Iar acum, perspectiva economică s-a întunecat considerabil din cauza creșterii prețurilor la combustibili, îngrășăminte și alte bunuri, provocată de închiderea efectivă a Strâmtorii Hormuz.

Magdalena Biskup, una dintre mamele din grup, a spus că momentul în care a realizat cu adevărat gravitatea situației a fost când a primit acasă ghidul de pregătire pentru urgențe, un document de 48 de pagini trimis de guvern tuturor gospodăriilor din țară.

Dar mai mulți participanți au spus că prietenii și familiile lor nu le împărtășesc neapărat nivelul de îngrijorare. „Nu vor să audă despre asta”, a spus Krystian Kucharski, 33 de ani, care a venit la curs cu prietena lui. „Se prefac că nu observă.”

Soldați cu jumătate de normă

Guvernul oferă publicului diferite tipuri de pregătire civilă și militară. Premierul Donald Tusk a spus anul trecut că și-ar dori ca fiecare bărbat adult să treacă printr-un antrenament militar.

Un avantaj al faptului că devii soldat cu jumătate de normă într-o brigadă teritorială – echivalentul unei gărzi naționale – este că îți păstrezi locul de muncă. Locotenentul Dzierga a menționat și alte avantaje, precum 75% reducere la biletele de tren.

Beata Brance-Gorgosz, 54 de ani, mediatoare, a spus că s-a gândit să se alăture armatei profesioniste, dar nu a vrut să renunțe la serviciu. Așa că s-a înscris în brigadă ca soldat cu jumătate de normă și a absolvit deja un curs militar de 27 de zile.

Ceilalți participanți la curs, în majoritate bărbați tineri, îi spuneau „Mamă”, a povestit ea. „Eu îi învățam cum să mărșăluiască”, a spus Brance-Gorgosz, care a lucrat și ca ghid montan.

„Ce e cel mai important? Timpul”

Pentru sesiunea de prim ajutor, toți s-au întors în cantină ca să exerseze resuscitarea pe un manechin. Instructorul le-a reamintit salvatorilor să nu petreacă mai mult de 10 secunde verificând dacă victima respiră înainte de a începe compresiile toracice.

„Pentru că ce e cel mai important?”, a întrebat el grupul.

„Timpul”, au răspuns în cor.

„Încă o dată”, a comandat el.

„Timpul.”

„Încă o dată”, a repetat pentru efect.

„Timpul.”

Magdalena Szalonik, o altă mamă din grup, a spus că o prietenă le-a sugerat să vină toate împreună la cursul de o zi.

Fiica ei și colegele de școală au spus că sunt pur și simplu fericite că petrec o zi împreună.

Szalonik a acceptat să participe, dar era sceptică.

„Nu eram convinsă că va fi foarte util”, a spus ea la finalul zilei, „dar am fost total surprinsă.” Informațiile, a adăugat, au fost precise și utile, nu doar pentru război, ci pentru orice criză.

„Am devenit mai conștientă de pericolul cu care ne putem confrunta”, a spus ea. „Cred că înainte eram cam neglijentă în privința asta.”