Accentul pus pe arhitectura de securitate a atins un nerv sensibil în rândul europenilor, care bănuiesc că Rusia folosește acest subiect ca pe un tertip pentru a abate atenția de la Ucraina și pentru a obține un cuvânt mai greu de spus în deciziile luate pe continent, scrie Euronews.
În ultima vreme, trei cuvinte sunt suficiente pentru a-i neliniști pe europeni: arhitectura de securitate.
Subiectul a ajuns în centrul negocierilor pentru încheierea războiului Rusiei împotriva Ucrainei, după ce președintele american Donald Trump a lăsat să se înțeleagă că ar putea exista un „acord foarte mare și frumos” care „ar putea implica întreaga Europă”.
Declarația a fost urmată de o postare amplă pe rețelele sociale a trimisului său special, Jared Kushner, în care acesta a enunțat mai multe principii pentru crearea unui „mediu de securitate mai stabil și mai previzibil” pe continent.
Mesajul lui Kushner a ocolit, în mod remarcabil, faptul că Moscova a lansat o invazie pe scară largă împotriva unei națiuni suverane și recunoscute internațional, punând în schimb vina pe „decenii de neîncredere” și pe „preocupările de securitate concurente” dintre Europa și Rusia.
„De mai bine de 30 de ani, Europa și Rusia s-au chinuit să stabilească un cadru de securitate sustenabil”, a scris acesta.
Formularea i-a zguduit pe europeni, care s-au grăbit să sublinieze că nu ei, ci Rusia este cea care „s-a chinuit” să respecte arhitectura construită în secolul trecut.
„Avem o arhitectură de securitate europeană”, a declarat luni Înaltul Reprezentant Kaja Kallas, în cadrul unei reuniuni G7 de la Paris.
„Singura care încalcă această arhitectură de securitate este Rusia. De aceea trebuie să ne asigurăm că în aceste discuții există concesii clare din partea rusă, pentru că altfel nu vom vedea decât mai multe atacuri de acest fel.”
Se consideră că războiul Rusiei împotriva Ucrainei a încălcat, printre altele, Acordurile de la Helsinki din 1975 și Carta de la Paris din 1990, care stau la baza Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE); Memorandumul de la Budapesta din 1994, care îi interzice Rusiei să folosească forța împotriva Ucrainei, cu excepția autoapărării; precum și Actul fondator NATO-Rusia din 1997, care garantează integritatea teritorială „a tuturor statelor”.
Rusia a fost acuzată, de asemenea, de comiterea unor crime de război, inclusiv a crimei de agresiune, cu o nesocotire flagrantă a dreptului internațional.
„Europa nu are nevoie de o nouă arhitectură de securitate, așa cum vrea Rusia să ne facă să credem, ci pur și simplu de restabilirea arhitecturii de securitate existente”, a declarat ministrul german de Externe, Johann Wadephul, făcând ecou poziției lui Kallas.
Vorbind în România, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a avertizat că „orice discuții serioase despre arhitectura de securitate a Europei pot avea loc doar după ce se va ajunge la un armistițiu în Ucraina”.
Iar acest lucru, a subliniat ea, trebuie să se întâmple doar cu Europa la masa negocierilor.
„Un aranjament privind viitorul Ucrainei și al Europei peste capul nostru nu ar fi doar neînțelept. Este de fapt imposibil”, a declarat ministrul polonez de Externe, Radosław Sikorski.
„Trump face jocul lui Putin”
Reacția colectivă vine în timp ce europenii încearcă să repună diplomația pe picioare, după evenimentele alarmante din octombrie, când Trump a încheiat cu președintele rus Vladimir Putin un acord privind livrările de motorină, a relaxat sancțiuni impuse de mult timp Moscovei și l-a atacat dur pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski.
Succesiunea rapidă a evenimentelor a șocat Europa și a reaprins temerile că Trump și Putin ar putea pune la cale o înțelegere secretă care să asigure capitularea Ucrainei. Promisiunea lui Trump privind un „acord mare și frumos” care să cuprindă întreaga Europă s-a potrivit perfect cu aceste suspiciuni.
Putin nu și-a ascuns niciodată aversiunea profundă față de NATO, alianța creată după Al Doilea Război Mondial pentru a asigura descurajarea prin apărare colectivă.
În săptămânile dinaintea invaziei pe scară largă a Ucrainei, Rusia a dat un ultimatum NATO, cerându-i să oprească extinderea spre est și să își retragă trupele din statele membre care au aderat după 1997. Cererile au fost respinse categoric. La câteva luni după izbucnirea războiului, Finlanda și Suedia, două țări istoric neutre, au cerut aderarea la NATO.
În ciuda acestui eșec, Putin nu a renunțat niciodată la planul său de a „distruge” NATO și de a trata separat cu fiecare țară europeană, spune Judy Dempsey, cercetător senior la Carnegie Europe, care consideră că aceste discuții joacă direct în favoarea Rusiei.
„Aceasta este o încercare a Kremlinului și a președintelui Trump de a ocoli, de fapt, NATO și de a redesena arhitectura de securitate a Europei. Este, de asemenea, o încercare de a rupe legătura alianței transatlantice, a cărei piatră de temelie este NATO”, a spus Dempsey.
„Trump face jocul lui Putin”, a adăugat ea. „Europenii trebuie să spună nu acestui lucru. Avem o singură arhitectură: se numește NATO. Nu există absolut niciun motiv să o schimbăm. Singurul motiv pentru care este amenințată este faptul că Rusia atacă Ucraina cu toată forța”.
Oficialii europeni implicați în procesul de pace au observat interesul aparte al Rusiei pentru arhitectura de securitate, pe care îl văd ca pe un tertip menit să abată atenția de la problemele de fond aflate pe masă: încetarea ostilităților și garanțiile de securitate pentru Ucraina.
Moscova a refuzat în repetate rânduri să accepte un armistițiu, fie el și temporar și limitat, și s-a opus desfășurării de trupe occidentale în Ucraina după război. Între timp, a intensificat atacurile aeriene pentru a-i lăsa pe ucraineni în frig înaintea iernii.
În schimb, Moscova a vorbit deschis despre imaginea de ansamblu, aproape ca și cum Ucraina ar fi doar o notă de subsol în această poveste. Putin face frecvent referire la „cauzele profunde ale conflictului”, o formulă codificată pentru extinderea NATO spre est, iar ministrul său de Externe, Serghei Lavrov, insistă asupra necesității de a construi o „nouă arhitectură de securitate” pe continentul eurasiatic.
Pentru europeni, acest discurs reflectă aspirațiile de mare putere ale Rusiei de a-și extinde sfera de influență și de a obține putere de decizie, în special un drept de veto asupra viitoarelor aderări la NATO, la care pur și simplu nu are dreptul.
„Rusia este interesată să discute despre arhitectura de securitate a Europei pentru că vrea să aibă o pârghie mai mare asupra deciziilor europene privind Ucraina”, a declarat Natia Seskuria, cercetător senior la Royal United Services Institute (RUSI).
„Prin lărgirea negocierilor, Moscova urmărește să transforme viitorul Ucrainei într-o chestiune secundară în cadrul unui târg mai amplu privind relația Rusiei cu Europa.”
Adăugarea arhitecturii de securitate pe lista, și așa lungă, a subiectelor din discuțiile de pace riscă să încetinească procesul, să complice o înțelegere finală și să creeze o ruptură între aliații NATO, lucruri care ar servi, toate, intereselor Rusiei.
„Rusia ar putea folosi aceste discuții și pentru a adânci diviziunile dintre SUA și aliații săi europeni în privința descurajării, a viitoarelor aranjamente de securitate ale Europei și a amplorii garanțiilor pentru Ucraina”, a spus Seskuria.
„Exploatând diferențele de opinie privind concesiile acceptabile, Moscova ar putea slăbi coeziunea necesară atât pentru negocierea unui acord eficient, cât și pentru menținerea lui.”
Chiar când alarma atingea cote maxime, înaintea unei noi runde de negocieri de pace la Abu Dhabi, SUA și Europa au publicat o declarație în care afirmă că „un NATO puternic va rămâne esențial pentru apărarea colectivă euro-atlantică”.