Un vulcan activ din Antarctica eliberează zilnic în atmosferă particule microscopice de aur cristalin, un fenomen rar care îi intrigă pe oamenii de știință de peste trei decenii. Muntele Erebus, cel mai sudic vulcan activ de pe Pământ, pare să aibă o combinație unică de condiții chimice și geologice care permite aurului să ajungă din adâncuri până pe gheața Antarcticii, scrie Science Alert.
Lavă, cenușă și distrugere sunt imagini asociate în mod obișnuit cu un vulcan activ. Însă Muntele Erebus, aflat pe Insula Ross, în Marea Ross din Antarctica, se comportă într-un mod neobișnuit.
Situat la aproximativ 1.350 de kilometri de Polul Sud geografic, Erebus este cel mai sudic vulcan activ din lume și are un lac permanent de lavă incandescentă. Din gazele care ies constant din acest vulcan, cercetătorii au identificat particule microscopice de aur pur, sub formă cristalină.
Potrivit unui studiu publicat în 1991 în revista Geophysical Research Letters, Muntele Erebus elimină aproximativ 80 de grame de praf microscopic de aur pe zi. Particulele pot fi împrăștiate până la 1.000 de kilometri distanță de vulcan, posibil chiar mai departe.
Până în prezent, Erebus este singurul vulcan cunoscut care aruncă în atmosferă particule de aur elementar cristalin.
Cel mai mare mister: cum reușește aurul să iasă din magmă
Aurul în emisiile vulcanice nu este, în sine, ceva complet neobișnuit. Urme de aur au fost detectate chimic în probe prelevate de la vulcani precum Kīlauea din Hawaii, Etna din Italia, Augustine din Alaska și El Chichón din Mexic. Cercetări teoretice ulterioare au sugerat că aurul poate fi transportat prin fluide vulcanice fierbinți și, cel mai probabil, și prin gaze.
Explicația are sens. Un vulcan este, practic, o deschidere în scoarța terestră prin care material topit din adâncul Pământului urcă spre suprafață. În acest amestec se găsesc numeroase elemente, precum cupru, argint, mercur, arsenic, seleniu, sulf și aur, care pot interacționa și forma compuși.
Aurul nu se evaporă însă pur și simplu, asemenea apei dintr-un ibric. Punctul de fierbere al aurului pur este mult mai ridicat decât temperaturile vulcanice. De aceea, oamenii de știință cred că aurul este transportat de compuși volatili care conțin clor sau sulf și care pot exista în gazele vulcanice fierbinți.
În cazul Muntelui Erebus, fenomenul pare să fie diferit de ceea ce se observă la alți vulcani. O echipă condusă de geochimista Kimberly Meeker, de la New Mexico Institute of Mining and Technology, a analizat emisiile vulcanului și a colectat probe din zăpada din jurul craterului, până la 1.000 de kilometri de vulcan.
În toate cele trei seturi de probe, cercetătorii au găsit particule de aur pur, de dimensiuni microscopice.
La microscopul electronic, particulele nu arătau ca niște fragmente neregulate, ci ca niște cristale complexe, bine definite și forme aproape perfect geometrice. Unele măsurau până la aproximativ 60 de micrometri.
Cantitatea estimată, de 80 de grame de aur pe zi, este mai mică decât cea raportată pentru alți vulcani. Pe baza măsurătorilor disponibile la acea vreme, Kīlauea ar fi emis între 500 și 800 de grame de aur pe zi, iar estimările pentru Etna ajungeau până la 2,4 kilograme.
Totuși, ceea ce face Muntele Erebus special este faptul că aurul pare să se separe din compușii care îl transportă în gazele vulcanice și să ajungă în atmosferă sub formă de cristale.
Un model propus de cercetători susține că aurul este scos din lavă prin compuși volatili care conțin clor. Pe măsură ce gazele se răcesc, aurul cristalizează și ajunge, în cele din urmă, pe gheața Antarcticii. Această ipoteză are însă o problemă, doarece gazul conține foarte puțin aur, iar în asemenea condiții formarea spontană a unor cristale atât de bine definite în aer este dificil de explicat.
O altă variantă, propusă ulterior de vulcanologul Philip Kyle, membru al echipei de cercetare de la New Mexico Institute of Mining and Technology, este că aurul se formează treptat într-o crustă de la suprafața lacului de lavă, iar apoi este ridicat în atmosferă de gazele care urcă din vulcan.
La peste 30 de ani de la descoperire, oamenii de știință încă nu au un răspuns clar. Ceva din Muntele Erebus, fie chimia sa, temperatura mediului, geologia sau o combinație de factori, pare să îi ofere acestui vulcan capacitatea unică de a presăra zăpada Antarcticii cu particule fine de aur.