Vreme de peste 400 de ani, marinarii au vorbit de un fenomen misterios și inexplicabil în care oceanul pare că strălucește pe toată suprafața, cât de departe poate vedea ochiul, scrie CNN.
„Marea, de la orizont la orizont, în toate direcțiile pare să aibă o strălucire fosforescentă, luna tocmai ce apusese și toată marea era mai luminoasă decât cerul”, scria J. Brunskill, ofițer la bordul navei SS Ixion, care naviga prin Marea Arabiei în 1967.
Cu aproape zece ani mai târziu, un alt echipaj de la bordul unui vas cu numele MV Westmorland a trecut printr-un eveniment similar în Marea Arabiei, în timp ce naviga printr-o „zonă mare de bioluminescență”, conform căpitanului P. W. Price.
„Marea avea o strălucire grozavă verde deschis. Atâta de mare încât nici valurile nu puteau fi distinse în ceea ce părea să fie o suprafață complet plată”, scrie ofițerul într-o scrisoare din 1976.
Aceste evenimente, denumite „mările lactee” de marinarii care au fost suficient de norocoși să le vadă, sunt extrem de greu de studiat din cauza prezenței lor foarte sporadice și din cauza locurilor foarte îndepărtate din ocean unde pot fi văzute.
Acum, cercetătorii care speră să investigheze mai atent bizarele evenimente, sunt cu un pas mai aproape de a prezice unde vor avea ele loc.
Justin Hudson, doctorand la Universitatea de Stat din Colorado, la departamentul de știință atmosferică, a documentat un dosar cu 400 de evenimente în care au putut fi observate mările lactee, inclusiv pe cele ale lui Brunskill și Price, în încercarea de a crea o nouă bază de date care-i va ajuta pe cercetători să documenteze un astfel de eveniment direct, conform unui studiu publicat, miercuri, în jurnalul științific Earth and Space Science.
„Speranța mea este că, prin utilizarea acestei baze de date, mai mulți oameni vor putea să studieze mările lactee și, astfel, vom putea să deslușim acest fenomen, să aflăm de ce se întâmplă și ce înseamnă el pentru viața oceanică
Mările lactee ar putea să fie semnalul unui lucru bun, unui ecosistem sănătos. Ar putea să fie și semnul unui ecosistem bolnav... pur și simplu nu știm în acest moment. Astfel, fiind capabili să prezicem unde și când se vor întâmpla, putem începe să răspundem la aceste întrebări, să știm unde se potrivește acest eveniment în cunoștiințele noastre despre sistem global interconectat”, spune el.
Bacterii bioluminescente
Observatorii deseori descriu „mările lactee” drept asemănătoare în culoare cu stelele fosforescente puse pe tavenele copiilor pentru a lumina ușor noaptea.
Fenomenul a fost descris cu o lumină suficient de puternică cât să poți citi pe timp de noapte, un contrast puternic cât de întunecat e deobicei oceanul pe timp de noapte, mai ales atunci când nu există lumina lunii. Aceste evenimente, care uneori durează vreme de luni întregi, se întind pe arii de 100.000 de kilometri pătrați, în timp ce cele mai mari se poate vedea din spațiu, conform studiului.
Deși cercetătorii nu știu exact de ce are loc fenomenul, el este, cel mai probabil, rezultatul unei concentrații crescute de bacterii bioluminescente, cunoscute cu numele de Vibrio harveyi, conform studiului citat. Ipoteza datează din 1985 când un vas de cercetare a dat fără intenție peste o zonă de activitate și a colectat un eșantion de apă din zonă.
După ce au documentat toate evenimentele cunoscut de „mări lactee”, inclusiv povestiri directe ale unor martori ocular și date satelitare, autorii studiului au observat mai multe tendințe legate de misteriosul fenomen – Mările lactee apar în general în Marea Arabiei și în apele din zona sud-estului Asiei, și ar putea fi produse de câteva evenimente climatice globale, precum dipolul din Oceanului Indian și fenomenul El Nino.
Regiunile unde fenomenul are loc în mod obișnuit trec printr-un fenomen de „ridicare a apei”, în care apa mai rece și mai plină de nutrienți de la fundul oceanului se ridică și e adusă la suprafață din cauza vântului.
„Sunt zone în care e predictibil că se poate întâmpla multă activitate biologică, dar sunt multe locuri pe Pământ unde se poate întâmpla asta, așa că de ce se întâmplă fenomenul în aceste regiuni rămâne o întrebare deschisă uriașă”, spune Hudson.