Parlamentul European, statele membre și Comisia Europeană negociază intens un pachet de măsuri menit să reducă birocrația și să accelereze producția de armament în Europa. Deși voința politică de reînarmare există, diviziunile pe detalii – în special pe criteriile de eligibilitate și suveranitatea națională – riscă să întârzie un acord de care depinde securitatea continentului, scrie Euronews.
Marți, reprezentanți ai Comisiei Europene, ai Parlamentului European și ai Președinției cipriote a Consiliului UE s-au reunit la Bruxelles pentru a avansa negocierile pe așa-numitul „Defense Readiness Omnibus” – un set de măsuri propus acum un an, care vizează simplificarea procedurilor pentru industria de apărare.
Pachetul urmărește trei obiective: reducerea birocrației în achizițiile militare comune, simplificarea accesului la Fondul European de Apărare și crearea unor reguli mai previzibile pentru producătorii de armament. A fost construit pe baza contribuțiilor a peste 34 de companii europene de apărare, care au explicat ce le împiedică să crească producția.
Comisia Europeană a recunoscut ea însăși că unele procese de autorizare în domeniul apărării întârzie până la un an.
„Nu achiziționăm ceea ce am promis, iar Rusia vede slăbiciune”, a declarat o sursă diplomatică pentru Euronews, sub condiția anonimatului, adăugând că stocurile sunt goale, iar industria susține că guvernele nu au plasat comenzile.
De ce se grăbește Europa
Capacitatea Europei de a descuraja agresiuni și de a reacționa la crize a ajuns în centrul atenției după invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia în 2022, pe fondul distanțării tot mai evidente a președintelui american Donald Trump față de relațiile transatlantice. Trump a amenințat în repetate rânduri că va retrage SUA din NATO și a escaladat retorica privind anexarea Groenlandei.
Înaltul Reprezentant al UE, Kaja Kallas, a avertizat recent la Tallinn asupra intențiilor Moscovei.
„Rusia își pregătește armata pentru o confruntare pe termen lung cu Occidentul. Dacă Putin îndrăznește să testeze NATO la un moment dat, depinde în întregime de noi. Descurajarea funcționează dacă e credibilă – a arăta slăbiciune nu face decât să invite agresiunea”, a precizat aceasta.
Mai multe servicii naționale de securitate au avertizat că Rusia ar putea fi capabilă să atace Uniunea Europeană până la sfârșitul deceniului și că cele 27 de state membre nu sunt încă pregătite corespunzător.
Comisarul european pentru Apărare, Andrius Kubilius, a subliniat și el urgența.
„Trebuie să fim pregătiți să luptăm nu doar în războaiele de azi, ci și în cele de mâine. Iar capacitatea noastră de a lupta în războaiele viitoare va depinde foarte mult de capacitatea noastră de a inova radical în domeniul apărării”, susține el.
Unde se blochează negocierile
Deși există progrese – surse apropiate negocierilor au confirmat un acord pe componenta de autorizații și pregătire pentru apărare –, cel mai mare obstacol rămân criteriile de eligibilitate.
Comisia propune ca achizițiile de apărare să fie stimulate financiar atunci când implică participarea a cel puțin trei state membre. Dar preferințele variază: Franța insistă pe reguli stricte de preferință europeană, în timp ce țări precum Polonia vor flexibilitate și diversitate în alegerea furnizorilor.
Guvernele europene sunt extrem de protectoare cu orice aspect care le-ar putea afecta suveranitatea națională într-un domeniu atât de sensibil precum politica de apărare.
„Înăsprirea criteriilor ar putea avea un impact asupra suveranității statelor membre în chestiuni legate de apărare”, a spus o sursă diplomatică.
„Guvernele europene pot avea interese diferite în a stabili când un produs este sensibil sau nu. Comisia nu poate pur și simplu să elimine această prerogativă națională spunând că e prea complicat”, a adăugat o altă sursă.
Cifre și presiune
Potrivit celui mai recent raport al Agenției Europene de Apărare (EDA), cheltuielile cu apărarea au atins un nivel fără precedent de 343 de miliarde de euro anul trecut – o creștere de 19% față de 2023 – ajungând la 1,9% din PIB. Creșterea este atribuită în mare parte schimbărilor geopolitice și presiunilor lui Trump pentru majorarea țintelor de cheltuieli NATO.
Cu toate acestea, raportul avertizează că „interese industriale legitime, complexitate birocratică, procese decizionale prelungite și cicluri de planificare nealiniate împiedică adesea programele colaborative de apărare” și că este nevoie de mai multă colaborare și mai puțină fragmentare.
Cursă contra cronometru
Henrik Dahl, europarlamentar danez și unul dintre negociatorii-cheie pe componenta de autorizații, a spus marți dimineața, înainte de o nouă rundă de negocieri, că un compromis este la îndemână, dar ritmul este prea lent.
„Trebuie să fim pregătiți până în 2030. Fiecare zi contează”, a spus Dahl. „Sper să putem încheia.”
Un oficial cipriot a declarat că Președinția Consiliului „lucrează intens” pentru a livra întregul pachet înainte de încheierea mandatului, la finalul lunii iunie. Dar un alt negociator a recunoscut că rămân „multe probleme deschise.”
Chiar și după încheierea negocierilor interinstituționale, pachetul va trebui aprobat în Parlamentul European și apoi susținut de toate cele 27 de state membre în Consiliul UE – ceea ce înseamnă că drumul până la implementare rămâne lung.