O femeie din Franța și-a donat casa în valoare de 280.000 de euro fiicei sale, însă relația dintre cele două s-a deteriorat rapid. După mai multe conflicte și situații în care mama a susținut că a fost împiedicată să se bucure de propria locuință, femeia a ajuns în instanță și a cerut revocarea donației, potrivit Le Figaro.
Deși, în principiu, o donație este irevocabilă, legislația franceză prevede câteva excepții. Una dintre acestea este „ingratitudinea” beneficiarului donației.
O donație care trebuia să îi asigure mamei un loc în propria casă
Povestea a început în 2017, când femeia, rămasă văduvă, a decis să își pregătească succesiunea. Ea i-a donat fiicei sale proprietatea asupra casei de familie, o locuință de 120 de metri pătrați aflată în regiunea pariziană. La acel moment, imobilul era evaluat la 280.000 de euro.
Mama și-a păstrat însă dreptul de uzufruct asupra unei părți din parter. Practic, putea locui acolo și se putea bucura de acel spațiu. Fiica avea dreptul să folosească etajul și anexele, respectiv subsolul, podul și bucătăria de la etaj.
„Era un aranjament practic: mama rămânea în mediul pe care îl cunoștea, în timp ce fiica devenea proprietară, cu perspectiva de a dobândi întreaga proprietate fără costuri suplimentare după moartea mamei”, explică Coralie Daven, fost notar și creatoarea unei platforme dedicate explicării dreptului.
La momentul semnării actului notarial nu exista, aparent, niciun conflict între cele două.
Relația dintre mamă și fiică s-a deteriorat
Câteva luni mai târziu, după despărțirea de partenerul său, fiica s-a mutat în partea casei de care putea dispune liber, respectiv la etaj.
Treptat, însă, relația cu mama sa s-a deteriorat. Potrivit fostului notar, fiica ar fi început să limiteze accesul mamei la anumite spații comune.
A încuiat sufrageria, invocând lucrări de renovare, și a restricționat accesul la bucătărie. Ulterior, mama a reclamat zgomote frecvente: muzică dată tare la etaj, petreceri seara și lumini lăsate aprinse în spațiile comune pe timpul nopții.
Conflictul a escaladat. Fiica ar fi golit anexele fără să o anunțe pe mamă și i-ar fi aruncat lucrurile personale. În plus, a încetat să mai contribuie la cheltuielile comune pentru electricitate, încălzire și apă, astfel că mama a ajuns să le suporte singură.
În cele din urmă, fiica ar fi montat un gard pentru a-i interzice mamei accesul la bucătăria de vară, un spațiu de care aceasta se bucura în mod obișnuit.
Instanța a revocat donația pentru „ingratitudine”
În urma conflictului, mama a apelat la instanță și a cerut revocarea donației, pentru a putea beneficia din nou pe deplin de propria locuință.
În dreptul francez, donațiile între persoane în viață sunt, în principiu, irevocabile. Există însă situații în care acestea pot fi revocate pentru „ingratitudine”. Printre motivele prevăzute de lege se numără violențele, faptele grave, atentatul la viața donatorului sau refuzul de a-i acorda întreținere ori ajutor.
În acest caz, judecătorul a considerat că acțiunile fiicei, inclusiv îndepărtarea bunurilor personale ale mamei și privarea voluntară a acesteia de folosința imobilului, reprezentau injurii grave.
Instanța a ținut cont și de faptul că fiica nu și-ar fi respectat obligațiile care decurgeau din donație, inclusiv respectarea dreptului de uzufruct al mamei și obligația de a avea un comportament decent față de cea care îi donase casa.
Mărturiile vecinilor și ale membrilor familiei au susținut versiunea mamei. Potrivit acestora, nu ar fi fost vorba despre simple neînțelegeri sau neglijență, ci despre acțiuni deliberate menite să o îndepărteze din propria locuință.
În urma procesului, instanța a dispus revocarea donației, iar fiica a fost obligată să restituie imobilul. Mama a redevenit astfel proprietara deplină a casei.
Ce înseamnă „ingratitudinea” în cazul unei donații
Coralie Daven atrage însă atenția că nu orice conflict între un părinte și copil poate duce la revocarea unei donații.
Faptul că un copil nu mai păstrează legătura cu părintele său nu este suficient pentru a vorbi despre ingratitudine în sens juridic. De exemplu, faptul că nu își invită mama de Crăciun sau că uită să îi ureze „La mulți ani” nu reprezintă, în sine, un motiv pentru anularea donației.
În cazul de față, elementul esențial a fost gravitatea și caracterul repetat al comportamentului fiicei, precum și afectarea dreptului mamei de a folosi partea din locuință asupra căreia își păstrase uzufructul.
Ce a decis mama să facă după ce și-a recuperat casa
După acest episod, femeia a decis să își organizeze diferit succesiunea și a întocmit un testament.
Pentru că nu își putea exclude complet fiica de la moștenire, din cauza regulilor privind rezerva succesorală, a ales să lase cotitatea disponibilă, reprezentând 50% din patrimoniu, nepoatei sale.
În plus, femeia a decis ca locuința familiei să îi revină cu prioritate nepoatei la împărțirea moștenirii. Aceasta ar urma să plătească mamei sale o sumă compensatorie, astfel încât să îi fie respectată partea rezervată de lege.