La 15 ani credeam că… O întâlnire despre visuri, alegeri și felul în care ne schimbăm perspectiva asupra viitorului

Cum ne imaginăm viața la 15 ani? Ce credem că vom deveni, ce visuri avem și cât de mult se schimbă toate acestea pe măsură cecreștem, descoperim lucruri noi și învățăm din propriile experiențe?

Pornind de la aceste întrebări, Fundația Dana Voiculescu, prin programul MyWaY, în parteneriat cu Liceul Teoretic „Little London”, a organizat întâlnirea „La 15 ani credeam că…”, un eveniment dedicat dialogului dintre generații și explorării unor perspective diferite asupra viitorului.

57 de elevi ai Liceului Teoretic „Little London” au avut ocazia să descopere patru povești de viață, patru parcursuri profesionale și patru perspective asupra alegerilor care ne modelează drumul.

Patru povești, patru perspective și lecții dincolo de sala de clasă

Uneori, cele mai valoroase lecții nu vin din manuale, ci din experiențele oamenilor pe care avem ocazia să îi întâlnim.

Cei patru invitați au adus în discuție propriile experiențe, vorbind despre visurile de la 15 ani, alegerile făcute de-a lungultimpului, provocările întâlnite și lecțiile pe care le-au descoperit pe parcurs.

Au fost perspective diferite, construite în contexte profesionale și personale distincte, dar unite de un punct comun: drumul către ceea ce devenim nu este întotdeauna cel pe care ni-l imaginăm la început.

Invitații întâlnirii au fost:

Discuția a fost moderată de Daniela Vasilescu, Președinta Fundației Dana Voiculescu și  coordonatoarea programului MyWaY, care a facilitat dialogul dintre invitați și elevi, oferindu-le acestora spațiul de a explora idei, de a pune întrebări și de a privi viitorul din perspective noi.

Ce se schimbă între ceea ce visăm și ceea ce devenim?

La 15 ani, viitorul poate părea un drum care trebuie ales cât mai repede. Ne imaginăm anumite profesii, ne construim planuri și, uneori, avem impresia că trebuie să știm deja ce vrem să facempentru tot restul vieții.

Dar experiențele ne arată că lucrurile sunt mult mai nuanțate.

Pe măsură ce creștem, descoperim domenii noi, ne dezvoltăm abilitățile, ne schimbăm interesele și înțelegem mai bine ce ni se potrivește. Unele visuri rămân, altele se transformă, iar uneoricele mai interesante oportunități apar exact atunci când avemcurajul să explorăm o direcție la care nu ne-am fi gândit inițial.

Acesta a fost și unul dintre mesajele importante ale întâlnirii: nu trebuie să avem toate răspunsurile la 15 ani, dar esteimportant să avem curiozitatea de a pune întrebări și deschiderea de a descoperi.

Pentru un adolescent aflat la începutul propriului drum, să asculte experiențele unor oameni care au trecut prin etape similare poate însemna mai mult decât o simplă întâlnire. Poate fi ocazia de a-și reconsidera o alegere, de a descoperi o nouă posibilitate sau de a înțelege că schimbarea direcției nu înseamnă un eșec, ci poate fi parte din procesul de dezvoltare.

De ce contează întâlnirile dintre generații?

Orientarea vocațională înseamnă mai mult decât identificareaunei profesii sau alegerea unei facultăți.

Înseamnă autocunoaștere, explorare, experiențe practice și contact direct cu oameni care pot oferi o imagine mai clarăasupra lumii profesionale.

De aceea, întâlnirile dintre elevi și profesioniști au un rol important. Ele creează contexte în care tinerii pot descoperi că în spatele fiecărei cariere există un parcurs, decizii, provocări, momente de îndoială și oportunități de învățare.

Iar atunci când aceste experiențe sunt împărtășite sincer, ele pot deveni puncte de plecare pentru propriile reflecții ale tinerilor.

Un dialog autentic poate deschide perspective pe care un adolescent nu le-ar fi descoperit singur. Îl poate ajuta să își punăîntrebări mai bune despre ceea ce îi place, despre abilitățile sale și despre direcțiile pe care ar vrea să le exploreze.