La un an după cele mai grave inundații care au lovit estul Spaniei în ultimele decenii, Valencia încă își plânge victimele și caută răspunsuri. Sunt clădiri încă sprijinite de schele și grămezi de moloz, în timp ce utilajele continuă lucrările de reconstrucție. Apocalipsa din Valencia, care a cătătat numele Dana, a ucis 229 de persoane și a lăsat în urmă multă furie.
Ultima dată când Toñi García și-a văzut soțul, Miguel, și fiica lor de 24 de ani, Sara, singurul lor copil, a fost în ziua în care inundațiile fulgerătoare au lovit orașul lor natal, Benetússer, în urmă cu un an. Miguel și Sara coborâseră în garajul din subsolul casei pentru a muta mașina, dar apele revărsate au inundat rapid încăperea, iar cei doi nu au mai reușit să scape, scrie BBC.
„Scafandrii militari care au găsit trupurile soțului și fiicei mele au spus că reușiseră să iasă din mașină și că erau împreună, îmbrățișați”, povestește printre lacrimi Toñi.
› Vezi galeria foto ‹
Tragedia s-a petrecut pe 29 octombrie 2024, o dată adânc întipărită în memoria locuitorilor din Benetússer și a multor alte orașe din regiunea Valencia, în estul Spaniei. Cele mai grave inundații din ultimele decenii, un fenomen meteorologic cunoscut drept Dana, au ucis 229 de persoane în regiune, iar alte opt și-au pierdut viața în Castilla-La Mancha și Andaluzia.
„Nu au reușit să ajungă până la ușa garajului, pentru că era prea multă apă, mulți metri adâncime. Apă și noroi”, își amintește Toñi. „Știu că au avut timp să-și dea seama că vor muri”, adaugă ea. „Asta mă doare cel mai mult, felul tragic în care au murit.”
La un an de la tragedie, Valencia încă este în doliu. Miercuri va avea loc o ceremonie de stat în complexul Orașul Artelor și Științelor, la care sunt așteptați regele Felipe al VI-lea și premierul Pedro Sánchez.
Chiar și pentru cei care nu au suferit pierderi directe, amintirea tragediei rămâne vie. Jennifer Arango Bonilla și familia ei au privit apele năvălind din siguranța apartamentului lor de la etajul întâi din Benetússer, dar pentru fiul ei de nouă ani, Emmanuel, trauma este greu de depășit. „De fiecare dată când plouă, îi este foarte frică și crede că totul se va întâmpla din nou”, spune Jennifer, adăugând că experiența i-a afectat comportamentul. „Înainte era un copil care vorbea mai mult, se juca și interacționa cu alți copii. Acum e mai tăcut.”
Acest fenomen este comun în rândul copiilor din localitățile cel mai grav afectate de inundații. Aproape o treime dintre ei încă suferă de frică față de ploaie și zgomote puternice, iar un sfert au coșmaruri sau insomnii, potrivit organizației Save the Children.
Totuși, în ciuda durerii emoționale, regiunea a făcut progrese semnificative spre normalitate. Orașul Paiporta a devenit sinonim cu Dana, din cauza distrugerilor masive suferite, unde 56 de locuitori și-au pierdut viața.
Urmele sunt încă vizibile
Parterul unor clădiri e sprijinit de schele și par pe punctul de a se prăbuși, iar în anumite zone încă sunt grămezi de moloz, în timp ce utilajele continuă lucrările de reconstrucție. Noroiul care a acoperit străzile din Paiporta luni întregi după inundații a dispărut, la fel ca vehiculele blindate ale armatei, care au transformat orașul într-un veritabil câmp de luptă, pe măsură ce soldații au oferit ajutor la curățenie și distribuirea ajutoarelor.
Primarul Vicent Ciscar crede că reconstrucția completă ar putea dura încă câțiva ani, având în vedere că, de pildă, iluminatul stradal nu a fost încă restabilit. Totuși, el spune că Paiporta are ocazia „să devină un oraș nou, mai rezilient”, în contextul amenințării tot mai frecvente a fenomenelor meteorologice extreme. Acest lucru înseamnă, de exemplu, reconsiderarea modului și locurilor în care sunt parcate mașinile, vehiculele fiind una dintre principalele cauze ale distrugerilor, după ce au fost luate de ape în timpul Dana.
Ciscar afirmă că o serie de măsuri preventive au fost deja introduse, inclusiv senzori care măsoară adâncimea apei în canalul ce a ieșit din matcă în urmă cu un an, precum și protocoale mai stricte pentru funcționarii publici în caz de avertizări meteorologice. „Acum transmitem mesaje clare locuitorilor despre ce trebuie sau nu trebuie să facă în caz de inundații și vom revizui constant procedurile noastre pentru a evita repetarea acestei catastrofe”, a spus el.
Furia nu s-a stins
În timp ce infrastructura Valenciei revine treptat la normal și se pare că s-au învățat lecții logistice importante, furia față de modul în care a fost gestionată situația în ziua tragediei nu s-a stins. În special, utilizarea alarmelor de urgență, trimise pe telefoanele locuitorilor pentru a le cere să rămână în case, a fost aspru criticată. Avertizarea nu a fost emisă decât după ora 20:00, pe 29 octombrie, când apele deja provocaseră distrugeri uriașe și făcuseră zeci de victime.
Acțiunile și mișcările președintelui regional, Carlos Mazón, în acea zi, au fost și ele intens criticate, mai ales în contextul unor contradicții din propriile sale declarații. S-a aflat că liderul conservator petrecuse aproape patru ore într-un restaurant cu o jurnalistă, Maribel Vilaplana, în timp ce alți membri ai guvernului regional încercau să gestioneze criza. Nu se tie încă unde a fost Mazón între sfârșitul prânzului și sosirea sa la sediul agenției locale pentru situații de urgență, în jurul orei 20:30, imediat după emiterea alertei.
Sâmbătă, zeci de mii de protestatari s-au adunat în centrul Valenciei, în cea mai recentă dintr-o serie de manifestații care cer demisia lui Mazón.
„Refuză să-și asume responsabilitatea, iar oamenii din Valencia merită ca persoana responsabilă pentru moartea celor 229 de oameni să fie îndepărtată și trasă la răspundere”, a declarat Clelia Rodríguez, o localnică prezentă la protest. Noélia Donat, o studentă care a participat la manifestație, a spus că Mazón și guvernul său regional „au sânge pe mâini și trebuie să răspundă în fața justiției pentru acțiunile lor”.
Controversele publice l-au transformat pe Mazón într-o țintă a criticilor la aparițiile oficiale, iar prezența sa la ceremonia de stat de miercuri este incertă, din cauza opoziției exprimate de rudele victimelor. Un sondaj recent arată că 83% dintre locuitorii regiunii cred că Mazón ar trebui să demisioneze. Totuși, el refuză să plece și, pentru moment, pare protejat de sprijinul partidului de extremă dreapta Vox. Guvernul regional nu a răspuns solicitărilor BBC de a oferi un punct de vedere oficial.
Mazón afirmă că vina pentru tragedie aparține guvernului central, condus de socialiști, și instituțiilor de stat, cum ar fi agenția națională de meteorologie, pe care le acuză că nu i-au furnizat informații și sprijin adecvat în 29 octombrie. El insistă că trebuie judecat după eforturile de reconstrucție ale regiunii și, în septembrie, a declarat că administrația sa a depus „un efort titanic și extenuant” pentru „a restabili normalitatea drumurilor și transportului public și a face un pas uriaș spre redresarea economică și socială a regiunii Valencia”.
Anchetă penală privind neglijența
Judecătorul care investighează cazul a semnalat deja folosirea „vizibil întârziată” a alarmei telefonice și a subliniat „caracterul evitabil al numărului copleșitor de decese”.
Deși Mazón beneficiază de imunitate, următoarele săptămâni se anunță delicate.
Judecătorul a convocat-o pe jurnalista Maribel Vilaplana la audieri pe 3 noiembrie, pentru a da explicații despre prânzul devenit acum celebru, iar președintele Valenciei urmează să apară în fața unei comisii parlamentare spaniole pe 17 noiembrie.
Între timp, în timp ce ecourile politice și judiciare ale Dana continuă, locuitorii Valenciei sunt conștienți că acest tip de fenomen meteo ar putea lovi din nou cu forță.
„Trebuie să ne învățăm copiii cum să facă față acestor situații”, a spus Rodrigo Hernández, șeful filialei regionale Save the Children din Valencia. „Trebuie să fim pregătiți pentru următorul eveniment.”