New York se scufundă treptat. 29.000 de clădiri sunt în pericol de prăbușire

Un studiu publicat în Science Advances a descoperit o tendință silențioasă, dar alarmantă: orașele majore din SUA se scufundă. Deși fenomenul de subsidență a terenului nu este nou, datele recente venite de la sateliți arată că se întâmplă într-un ritm mai rapid și mai extins decât credeau anterior experții. De la străzile New York-ului până la suburbii întinse precum Houston, solul de sub milioane de oameni cedează treptat, remodelând peisajul urban, deocamdată, în mod aproape invizibil, scrie Daily Galaxy.

Sateliții dezvăluie o criză tăcută sub picioarele noastre 

Cercetători de la Columbia University și Virginia Tech au folosit tehnologia radar de satelit pentru a detecta schimbări infime în altitudinea solului în cele 28 de orașe cele mai populate din SUA. Prin comparația imaginilor radar realizate în timp, au putut măsura mișcarea verticală a solului până la nivel milimetric.

Rezultatele au fost alarmante. În 25 din cele 28 de orașe, cel puțin două treimi din suprafața urbană se scufundă. Și nu este un proces lent. În locuri precum Houston, aproape jumătate din terenul orașului cedează cu peste cinci milimetri pe an. În unele zone, scufundarea este chiar mai rapidă.

Cercetătorii au descoperit că aproximativ 80% din subsidență la nivel național se datorează extragerii de apă subterană. Când acviferele subterane sunt epuizate, terenul de deasupra se comprimă. Liderul studiului, Leonard Ohenhen, a explicat într-un comunicat că pe măsură ce zonele urbane se extind, ele patrund în zone deja predispuse la scufundare, ceea ce poate produce tensiuni asupra infrastructurii, trecând limitele de siguranță.

O scufundare subtilă, dar prezentă 

Situația din New York este diferită, însă la fel de îngrijorătoare. Orașul a fost cunoscut pentru scufundare de ani de zile, dar noile date de la NASA, Rutgers University și JPL-Caltech arată că 98% din terenul său suferă un anumit nivel de subsidență. Rata medie este de 1,6 milimetri pe an.

Prin utilizarea datelor de înaltă rezoluție de la sateliții Sentinel-1, oamenii de știință au realizat o hartă completă a zonei metropolitane și au descoperit că unele părți ale orașului se scufundă mai repede decât altele. De exemplu, pista 13/31 de la aeroportul LaGuardia coboară cu 3,7 milimetri pe an. Stadionul Arthur Ashe, care găzduiește US Open, coboară chiar mai repede — 4,6 milimetri anual — ceea ce a dus la necesitatea unui acoperiș special zidit pentru a fi mai ușor.

Multe dintre aceste zone au fost construite pe terenuri de gunoi, mult mai comprimabile decât stânca naturală. Solul moale se compactează acum sub greutatea infrastructurii masive, crescând riscul de inundații și deteriorare structurală.

Implicațiile acestei subsidențe extinse sunt grave. Conform studiului, peste 29.000 de clădiri din cele 28 de orașe se află în zone cu risc ridicat sau foarte ridicat. Asta înseamnă un peisaj de drumuri denivelate, poduri crăpate și clădiri care se așază neuniform, dacă urbanismul nu va interveni la timp.