De ce tot mai mulţi călători americani au ajuns să poarte pijamale în aeroporturi. O nouă mişcare, lansată în SUA
Publicat acum 4 ore si 6 minute
Războiul comercial dintre China și SUA ar putea afecta statele europene într-un domeniu mai puțin discutat, dar important pentru economia blocului european: industria zootehnică, dependentă de importurile masive de soia.
Potrivit unei analize Euractiv, oprirea importurilor de soia din SUA de către China ar putea inunda piața europeană cu aprovizionare ieftină, dar pe termen lung ar putea descuraja producătorii locali europeni, și în acest fel ar putea bloca statele europene într-o nouă dependență strategică, de un grup mic de exportatori.
UE este puternic dependentă de importurile de soia pentru industria sa zootehnică. Între iulie 2024 și iunie 2025, a cumpărat 14,5 milioane de tone de soia și 20,1 milioane de tone de șrot de soia (un produs secundar folosit pentru hrana animalelor), în mare parte din SUA și Brazilia.
Cum ar putea să se nască o nouă dependență strategică pentru UE
Însă, deși fermierii europeni ar putea beneficia acum de soia mai ieftină, această tendință „poate deveni o mișcare proastă pe termen lung”, a declarat Olivier Antoine, cercetător francez.
Pe măsură ce războiul comercial dintre SUA și China escaladează, Beijingul a întrerupt importurile de soia americană, orientându-și aprovizionarea spre Brazilia.
În acest context, cultivatorii de soia americani au rămas cu un surplus masiv, după ce exporturile către China s-au prăbușit de la 10 miliarde de euro în 2024 la zero în 2025.
În conformitate cu noul acord-cadru comercial cu Washingtonul, Bruxelles-ul s-a angajat să faciliteze importurile de soia americană.
Cum vor fi afectați producătorii locali
Prețurile de import mai mici vor afecta producătorii de soia europeni, care deja se luptă să concureze la nivel internațional, cu randamente care rămân mult sub cele ale concurenților globali.
În Franța, de exemplu, „producția de soia este în medie de o tonă pe hectar, comparativ cu 3,5 tone pe hectar în Brazilia”, a remarcat Antoine.
Deși Beijingul a demonstrat că „poate spune nu Americii”, blocul rămâne „structural dependent” de o mână de exportatori de soia din America de Nord și America Latină, a susținut Antoine. „Consumul de carne al Europei pur și simplu nu ar exista fără soia”, a spus el.
China este, de asemenea, puternic dependentă de soia, achiziționând 60% din producția globală pentru a-și hrăni sectorul zootehnic. Dar Beijingul „a transformat o slăbiciune structurală într-o forță geopolitică”, a explicat Antoine.
Penetrarea investițiilor chineze în America Latină este un factor cheie. În urma crizei din 2018, China nu numai că și-a diversificat importurile de soia, dar și „a extins Noile Drumuri ale Mătăsii în America de Sud”, investind în companii cheie „în fiecare etapă a lanțului de aprovizionare”. Drept urmare, „acestea au acum o influență considerabilă în industrie”.
Pentru a-și reduce dependența, Europa ar putea căuta noi furnizori, cum ar fi Ucraina, sau să se diversifice prin acorduri comerciale cu țări sud-americane în cadrul acordului UE-Mercosur, a sugerat Antoine.