› Vezi galeria foto ‹
Într-o descoperire remarcabilă, oamenii de știință au identificat o întindere uriașă de sere din Almería, Spania, drept cea mai vizibilă structură artificială de pe orbită, eclipsând chiar și monumente istorice precum Marele Zid Chinezesc sau piramidele egiptene, scrie Sustainability Times.
O pată albă pe harta Pământului
Privită din Stația Spațială Internațională, planeta noastră se înfățișează ca un mozaic colorat de peisaje naturale și urbane. Însă, în sudul Europei, o pată albă strălucitoare iese imediat în evidență – nu este un oraș, nici o formațiune muntoasă, ci ceva mult mai neașteptat: o vastă rețea de sere care acoperă zeci de mii de hectare. Supranumită sugestiv „Marea de Plastic”, această zonă din Almería contrazice ideea că doar construcțiile antice sunt vizibile din spațiu. Chiar și NASA s-a declarat intrigată de impactul vizual al acestei transformări agricole masive.
O mare albă în deșert
Situată între Marea Mediterană și terenurile aride ale regiunii Almería, această „mare” fără apă este formată din acoperișuri albe din plastic care reflectă lumina solară ca niște oglinzi. Totul a început în 1959, când un antreprenor local, José Hernández Buj, a construit o seră inspirată de modelele belgiene. De atunci, ideea a luat amploare, iar zona a devenit un veritabil centru agricol intensiv, care alimentează Europa cu legume proaspete pe tot parcursul anului, în ciuda climatului ostil.
Din spațiu, contrastul dintre sclipirea albă a serei și peisajul deșertic din jur face ca zona să fie ușor de identificat atât de sateliți, cât și de astronauți. Mai mult decât o simplă zonă agricolă, „Marea de Plastic” influențează microclimatul local, contribuind la o ușoară răcire a regiunii prin reflectarea radiațiilor solare. Este o dovadă impresionantă a capacității umane de a transforma mediile ostile în surse de hrană.
Serele din Almería: mult mai mult decât roșii și ardei
Această mega-construcție agricolă este astăzi un centru de inovație tehnologică, sustenabilitate și eficiență. Folosind irigații prin picurare, control climatic automatizat și sisteme moderne de gestionare a deșeurilor, Almería a devenit unul dintre cele mai productive și eficiente ecosisteme agricole din Europa – dacă nu chiar din lume. Modelul a fost replicat pe alte continente, însă densitatea și amploarea din jurul orașelor El Ejido și Campo de Dalías rămâne unică.
Cu o suprafață de peste 40.000 de hectare, zona produce anual între 2,5 și 3,5 milioane de tone de alimente. Mare parte din roșiile, castraveții, dovleceii și ardeii pe care îi regăsim în supermarketurile europene în extra-sezon provin de aici. Deși a fost criticată pentru consumul ridicat de resurse și impactul asupra mediului, regiunea a făcut progrese importante în direcția agriculturii sustenabile – reducând utilizarea pesticidelor și obținând certificări ecologice importante.
Din Almería, direct în spațiu
Vizibilitatea acestor sere nu este doar o ipoteză. Astronauții au confirmat personal că zona este ușor de observat de pe orbită, iar numeroase imagini satelitare, inclusiv de la NASA, susțin această constatare. Transformarea regiunii Almería – de la un teren semi-arid slab populat la un pol agricol european – s-a realizat printr-o combinație unică de condiții naturale favorabile și inovație tehnologică.
Ceea ce face ca această zonă să fie atât de vizibilă nu este doar dimensiunea impresionantă, ci și efectul optic al acoperișurilor albe din plastic, care reflectă lumina puternic și uniform. Astronautul spaniol Pedro Duque a remarcat că este unul dintre cele mai spectaculoase puncte vizibile ale Europei de la mare altitudine. În timp ce alte structuri sunt mai emblematice, puține au un impact vizual atât de puternic.
Așadar, „Marea de Plastic” din Almería nu este doar o minune a agriculturii moderne, ci și o dovadă a felului în care ingineria umană poate remodela planeta într-un mod vizibil chiar și de pe orbită. În contextul provocărilor globale legate de producția de hrană și schimbările climatice, acest model ridică întrebarea: Poate fi el replicat pentru a hrăni populația globală, fără a compromite viitorul mediului?