În cel mai bogat district administrativ din China, muncitorii care au contribuit timp de decenii la succesul industriei electronice dorm acum în parcuri și se luptă pentru slujbe de o zi. Automatizarea accelerată și orientarea economiei spre inteligența artificială îi împing pe milioane de oameni cu calificare redusă în afara pieței tradiționale a muncii.
Un reportaj The New York Times relatează povestea lui Hu Xinbing, în vârstă de 31 de ani, care își petrece zilele căutând fără succes un loc de muncă. După fiecare dimineață în care nu găsește nimic la târgul local de angajări, acesta se întoarce în parc, unde se odihnește până când poate încerca din nou a doua zi. Alături de el, alți muncitori șomeri dorm pe bănci sau în corturi improvizate.
Până nu demult, Kunshan era unul dintre cele mai importante centre mondiale de producție pentru industria electronică. La începutul anilor 2010, aici era fabricată aproximativ o treime din laptopurile produse la nivel mondial, iar milioane de muncitori din întreaga Chină veneau pentru locuri de muncă stabile în fabrici care produceau dispozitive pentru companii precum Apple și Dell.
Potrivit publicației americane, situația s-a schimbat radical pe măsură ce China și-a orientat economia către industrii de înaltă tehnologie. Autoritățile locale au început să sprijine investițiile în domenii precum inteligența artificială, robotica și vehiculele zburătoare, în timp ce producătorii tradiționali de electronice au accelerat automatizarea liniilor de producție.
Hu este unul dintre zecile de milioane de muncitori care riscă să fie lăsați în urmă de tranziția Chinei de la producția industrială tradițională la tehnologiile avansate.
„Acum doar roboții mai înșurubează. Nu mai au nevoie de oameni pentru asta”, spune Hu, originar din provincia Henan, una dintre cele mai sărace regiuni din interiorul Chinei.
În anii anteriori, el semna contracte pe termen mai lung cu producători precum Pegatron și Inventec, doi dintre cei mai importanți furnizori ai Apple. În perioadele aglomerate putea câștiga până la 6.000 de yuani pe lună (aproximativ 885 de dolari). Dar spune că foștii săi angajatori au redus locurile de muncă pe măsură ce au introdus roboții. În luna mai, a lucrat doar ocazional, în principal ca agent de pază, pentru sume cuprinse între 60 și 120 de yuani pe zi (aproximativ 9-18 dolari).
„Am impresia că, dacă lucrurile continuă să evolueze așa, în viitor nu va mai rămâne deloc de lucru”, adaugă el.
Situația lui Hu și a colegilor săi evidențiază provocarea cu care se confruntă China în încercarea de a deveni o superputere tehnologică. China este lider mondial în domenii precum panourile solare și vehiculele electrice și concurează cu Statele Unite pentru supremația în inteligența artificială. Însă locurile de muncă create de aceste industrii sunt destinate în mare parte lucrătorilor calificați. Aceste posturi nu pot compensa pierderile suferite de muncitorii mai puțin calificați, care reprezintă încă una dintre cele mai numeroase categorii din forța de muncă a Chinei.
Mulți au fost împinși spre munca ocazională, fie în aceleași fabrici în care lucrau anterior cu contracte permanente, fie în alte domenii, precum serviciile de pază.
Potrivit lui Zhang Dandan, profesor la Universitatea Peking, care a studiat muncitorii migranți din Kunshan, în sectorul manufacturier din China există deja aproximativ 40 de milioane de lucrători angajați ocazional. În unele fabrici mari, aceștia reprezintă până la 80% din forța de muncă. Ei au puține oportunități de a învăța noi competențe sau de a obține locuri de muncă mai bune.
„În viitor, pe măsură ce producția inteligentă și modernizarea industriei vor avansa, amploarea muncii ocazionale va continua să crească”, a scris profesoara Zhang într-un articol publicat în presa chineză. Ea remarcă însă că unii muncitori, în special cei tineri, preferă acest tip de muncă, considerând contractele permanente prea restrictive, în condițiile unor salarii încă reduse.
Specialista solicită programe de recalificare și măsuri mai ferme pentru protejarea drepturilor lucrătorilor. „Este o problemă pe care factorii de decizie nu își permit să o ignore”, a scris ea.
Recent, unele instanțe din China au decis că angajatorii nu pot concedia salariați doar pentru că posturile lor au devenit redundante din cauza inteligenței artificiale. Totuși, aceste hotărâri îi vizează în principal pe angajații cu muncă de birou, nu și pe muncitorii din fabrici, precum Hu.
Un refugiu pentru muncitorii aflați în dificultate
Parcul Zhenchuan Good Samaritan din Kunshan a devenit cunoscut în întreaga Chină ca loc de întâlnire pentru muncitorii aflați în dificultate sau epuizați. Acesta este situat în apropierea marilor fabrici și a unei piețe a muncii, unde recrutorii se adună în fiecare dimineață de la ora 4:00 până când își completează necesarul zilnic de personal.
Parcul atrage și comercianți care oferă tunsori ieftine și prânzuri la mai puțin de un dolar, în timp ce familii din clasa de mijloc vin să se bucure de facilitățile impecabil întreținute.
Noaptea, muncitorii dorm în cămine din apropiere, unde o noapte costă aproximativ trei dolari. Unii aleg însă să doarmă chiar în parc.
Grupuri similare de muncitori s-au format în ultimii ani și în apropierea piețelor muncii din Shenzhen și din alte centre industriale, fiind frecventate de oameni precum Hu, aflați în căutarea unor slujbe de o zi.
Hu, fiul unor fermieri, a început să lucreze imediat după terminarea gimnaziului, asamblând plăci electronice și telefoane mobile în fabricile din jurul orașului Kunshan.
Locurile de muncă erau monotone și solicitante din punct de vedere fizic. La un moment dat, nu a putut lucra timp de un an din cauza unei inflamații la picioare, despre care un medic i-a spus că ar putea fi provocată de substanțele chimice din fabrică. Totuși, locurile de muncă erau stabile, iar el reușea să economisească anual câteva mii de dolari.
Însă după pandemia de coronavirus, locurile de muncă au devenit tot mai rare. Pe măsură ce tensiunile geopolitice și comerciale dintre China și Occident s-au intensificat, mulți producători, inclusiv din Kunshan, și-au redus activitatea sau și-au mutat producția în străinătate.
În același timp, China își accelera planurile de a deveni o superputere tehnologică, investind masiv în roboți.
În 2024, Hu s-a întors la fabrica unde lucrase cu un an înainte, producând laptopuri pentru jocuri. Dacă anterior atelierul era plin de oameni care înșurubau manual componente, acum imaginea era complet diferită.
„Când m-am întors și am văzut atelierul, am rămas uimit: nu mai era aproape nimeni. Erau numai roboți”, spune el.
Oamenii mai erau necesari doar pentru a încărca tăvi cu baterii și cabluri, pe care brațele robotizate le montau apoi automat. Managerii numeau aceste posturi „poziții de suport” pentru roboți. Hu estimează că în fiecare atelier mai lucrau doar jumătate dintre oamenii care erau înainte.
Munca era la fel de obositoare, dacă nu chiar mai grea, mai ales că alarmele porneau imediat dacă ritmul de lucru încetinea. În plus, îi lipseau relațiile cu ceilalți muncitori.
„Acum sunt doar mașini reci, iar tu muncești până cazi”, spune el.