"O fosilă în interiorul unei fosile": Cercetătorii au găsit cuiburi de albine antice în oasele fosilizate dintr-o peşteră din Caraibe

Contrar reprezentărilor populare ale cuiburilor de albine ca stupi mari, complecşi, care atârnă de copaci, aproximativ 90% din speciile de albine sunt de fapt solitare și își construiesc cuiburile în pământ sau în bușteni putreziți și în tulpinile plantelor. Cercetătorii au descoperit recent ceea ce este, probabil, unul dintre cele mai ciudate locuri de cuibărit. În interiorul unei peșteri de calcar de pe insula Hispaniola din Caraibe, o comoară de oase fosilizate găzduia mici cuiburi de albine antice construite în alveolele dentare goale. Este prima dată când albinele au fost înregistrate folosind oase pentru a-și face cuib și a depune ouă, potrivit unui studiu publicat marți în revista Royal Society Open Science, scrie CNN.

"A fost foarte surprinzător, pentru că nu găsești niciodată nevertebrate acolo. Găsești melci, dar nu găsești insecte. De obicei, ceea ce găsești în această peșteră sunt rozătoare sau păsări. Așadar, găsirea dovezilor albinelor antice în acele depozite din peșteri a fost foarte interesantă. Este prima dată când avem așa ceva în Caraibe", a spus autorul principal, Lázaro Viñola-López, cercetător postdoctoral la Muzeul de Istorie Naturală Field din Chicago.

"Descoperirile ajută la umplerea unui gol în arhiva fosilă, deoarece toate celelalte fosile de albine descrise în Caraibe au fost descoperite în chihlimbar și sunt mult mai vechi, datând de aproximativ 20 de milioane de ani", a explicat Viñola-López.

Autorii studiului cred că fosilele care adăpostesc cuiburile de albine datează de acum aproximativ 20.000 de ani și ar putea oferi o lumină asupra modului în care albinele s-au adaptat la mediul lor, chiar și în trecutul antic.

"Se cunosc foarte puține lucruri despre ecologia multora dintre albinele de pe aceste insule. Acest lucru arată că diversitatea proceselor de cuibărit ale albinelor este de fapt foarte mare și uneori depășește ceea ce credem că este normal. De asemenea, ne spune că trebuie, atunci când pregătim specimenele, să ne uităm mai atent la toate lucrurile care se pot conserva în interiorul acestora, care pot arăta comportamente foarte ciudate ale unor specii pe care credem că le înțelegem relativ bine", , a spus Viñola-López.

O fosilă în interiorul unei fosile

Viñola-López explora peștera împreună cu colegii săi în vara anului 2022, căutând specimene pentru a le studia în cadrul programului său de doctorat de la Universitatea din Florida și de la Muzeul de Istorie Naturală din Florida. Peștera în sine are o poveste, deoarece conține strat după strat de fosile de la peste 50 de specii, inclusiv rozătoare, păsări și reptile.

Autorii studiului cred că o familie de bufnițe de hambar a trăit odată în peșteră și a expectorat oasele prăzii lor, care în cele din urmă s-au fosilizat. Bufnițele ar fi putut rămâne în peșteră generații întregi, ceea ce a dus la acumularea a mii de fosile. Alte specii, cum ar fi țestoasele și crocodilii, ar fi putut cădea în peșteră, care are o adâncime de aproximativ 8 metri la intrare și, în cele din urmă, ar fi murit când nu au mai putut ieși. Mediul înconjurător, protejat de intemperii, a contribuit la conservarea suplimentară a exemplarelor.

Dar când Viñola-López a analizat mai atent fosilele, a observat ceva ciudat: murdăria care căptușea interiorul alveolelor dentare i-a amintit de modul în care viespile își construiau coconii.

După efectuarea scanărilor CT, tehnologie cu raze X care creează imagini 3D detaliate, autorii au putut determina că micile cuiburi erau făcute din noroi și aparțineau unei albine. În timp ce cuiburile de viespi sunt făcute dintr-un amestec de salivă și fibre vegetale mestecate, cuiburile din peșteră erau netede la interior, ceea ce indică procesul de construire a cuibului de către o albină, care folosește pământ compactat și o substanță ceroasă secretată ce acoperă interiorul pereților.

"Aceasta este o înregistrare foarte interesantă, deoarece, de obicei, albinele preferă zonele umbrite, unele dintre ele pot fi nocturne, dar cuibăritul într-o peșteră este un comportament foarte, foarte ciudat", a spus Viñola-López.

Există un singur alt caz înregistrat al unei albine săpătoare de vizuini care şi-a făcut cuibul în interiorul unei peșteri, potrivit unui comunicat de presă al Muzeului de Istorie Naturală din Florida.

"Știm, de asemenea, că nu este un singur specimen care a făcut-o. Chiar și într-o singură gaură a mandibulei, există până la șase generații de albine care se întorc în aceeași gaură. Deci se pare că a fost probabil un cuibărit comunal de mari dimensiuni", se arată în comunicat.

Cu toate acestea, deși peștera umedă a conservat fosilele, condițiile nu erau ideale pentru conservarea corpurilor vreunei insecte. Prin urmare, autorii nu au putut determina ce specie de albină cuibărea în peșteră. De asemenea, nu este clar dacă cuiburile au fost construite de o specie de albină dispărută sau de una care încă există astăzi. Deocamdată, cuiburile lor reprezintă singurul exemplar denumit, cunoscut acum sub numele de Osnidum almontei, după Juan Almonte Milan, omul de știință care a descoperit pentru prima dată peștera, potrivit studiului.

"Aceasta este o lucrare frumoasă prezentată de acești cercetători, care contribuie la evidența «biodiversității ascunse». Aceasta înseamnă că, deși nu au fost recuperate fosile de albine din peșteră, urmele lor fosile (cunoscute și sub numele de ichnofosile) sunt un diagnostic pentru albinele din sol. Aceste celule de albine ne spun despre mediul și ecosistemul în care au trăit", a declarat Stephen Hasiotis, profesor de geologie la Universitatea din Kansas, Lawrence, a cărui cercetare se concentrează pe paleontologie și ichnologie, sau studiul urmelor fosile. Hasiotis nu a fost implicat în noul studiu.

"Probabil că albinele și-au construit cuiburile în solul peșterii, deoarece umiditatea din interiorul peșterii și din sol ar fi fost aproape constantă. Zona era probabil protejată de ploi abundente și inundații, ca să nu mai vorbim de faptul că era protejată și de mulți potențiali prădători și omnivore de diferite dimensiuni", a adăugat el.

Viñola-López a spus că speră să se întoarcă în zonă pentru a efectua studii suplimentare care ar putea ajuta la stabilirea dacă albinele sunt încă în zonă și dacă acest comportament se regăsește și în alte peșteri și pe alte insule.

"Această descoperire este de două ori surprinzătoare, deoarece albinele moderne nu sunt cunoscute pentru folosirea oaselor pentru cuibărit și nici nu sunt cunoscute pentru cuibărit în peșteri. Dar aceste albine fosile ne spun că creatorii lor ar putea face ambele lucruri, ceea ce este interesant de știut", a spus Anthony Martin, profesor de practică în cadrul departamentului de științe ale mediului de la Universitatea Emory din Atlanta.

Martin este autorul cărții din 2023, "Life Sculpted: Tales of the Animals, Plants, and Fungi that Drill, Break, and Scrape to Shape Earth" (Viața sculptată: Povești despre animale, plante și ciuperci care forează, sparg și răzuiesc pentru a modela Pământul).

"Insectele s-au adaptat la schimbările din mediul lor de aproape 400 de milioane de ani, iar albinele care cuibăresc la sol au existat aproximativ în ultimii 100 de milioane de ani din această perioadă. Așadar, această descoperire interesantă a fosilelor de albine care cuibăresc în cavități osoase și în peșteri servește ca o bună reamintire a faptului că, atunci când vine vorba de evoluție, albinele vor continua să fie albinele care trebuie să fie", a spus Martin, care nu a fost implicat în noul studiu.