O rețea ascunsă de peste 300 de canioane uriașe, descoperită sub gheața Antarcticii

O lume nevăzută până acum începe să iasă la lumină: sute de formațiuni submarine masive, ascunse sub gheață, care ar putea schimba fundamental modul în care înțelegem curenții oceanici, topirea ghețarilor și impactul asupra climei globale.

Un nou atlas științific a redesenat harta fundului oceanic al Antarcticii, dezvăluind 332 de canioane submarine necunoscute până acum – de cinci ori mai multe decât se credea anterior. Studiul, publicat în revista Marine Geology și coordonat de cercetători de la Universitatea din Barcelona și University College Cork, oferă cea mai detaliată cartografiere de până acum a acestui tip de relief, scrie Daily Galaxy.

Cum au fost descoperite canioanele ascunse

Oamenii de știință au folosit date batimetrice de înaltă rezoluție, colectate în cadrul a peste 40 de expediții internaționale, pentru a realiza prima hartă standardizată a rețelelor de canioane submarine din jurul Antarcticii. Până acum, multe dintre aceste formațiuni rămâneau invizibile din cauza dificultății de a obține date sonar sub calotele plutitoare și în regiunile extrem de izolate.

Unele canioane descoperite coboară până la peste 4.000 de metri adâncime, acționând ca adevărate „autostrăzi submarine” prin care se deplasează sedimente, nutrienți și mase de apă între platforma continentală și oceanul adânc. Dimensiunile și complexitatea lor rivalizează cu cele mai mari canioane submarine cunoscute de pe planetă.

„Este pentru prima dată când avem o imagine coerentă a acestor sisteme pe întregul țărm al Antarcticii”, a explicat dr. David Amblàs de la Universitatea din Barcelona. „Ele nu doar că sunt extrem de extinse, dar sunt profund legate de dinamica trecută și actuală a gheții.”

Est vs. Vest: două peisaje glaciare diferite

Studiul arată diferențe notabile între marginile estice și vestice ale continentului. În Estul Antarcticii, canioanele sunt ramificate și vaste, indicând o istorie geologică lungă și o calotă glaciară stabilă. În Vest, ele sunt mai abrupte, mai drepte și mai scurte, semne ale unei activități glaciare recente și mult mai dinamice – ceea ce confirmă modelele actuale care arată vulnerabilitatea crescută a Vestului Antarcticii la topire rapidă.

Potrivit dr. Alan Condron de la Woods Hole Oceanographic Institution, aceste diferențe structurale permit „reconstrucția istoriei fluxului de gheață” și îmbunătățirea modelelor care estimează reacția calotelor la încălzirea globală.

De ce contează aceste canioane pentru oceane și climă

Canioanele submarine joacă un rol esențial în circulația apelor antarctice. Ele ghidează apele dense și sărate formate pe platforma continentală către adâncurile Oceanului Austral, alimentând circulația globală – mecanism ce reglează temperaturile și distribuția nutrienților la nivel planetar.

În același timp, aceste structuri permit apei calde din straturile de adâncime să pătrundă sub ghețari, accelerând topirea calotelor de dedesubt. Această interacțiune este considerată acum un factor cheie în destabilizarea gheții din Vestul Antarcticii.

„Schimburile de apă prin aceste canioane nu sunt un proces secundar – ele sunt importante pentru modul în care căldura ajunge la gheață și pentru felul în care apa topită se revarsă în ocean”, a subliniat dr. Condron.

Impact asupra modelelor climatice și asupra viitorului

Până acum, multe modele climatice au simplificat relieful submarin al Antarcticii, considerându-l aproape uniform. Noua cartografiere schimbă radical această percepție, permițând simulări mult mai precise asupra pierderii de gheață și contribuției sale la creșterea nivelului mărilor.

Pentru cercetători, miza nu ține doar de trecutul geologic, ci și de viitor: aceste canioane pot determina dacă topirea ghețarilor din interior ajunge rapid în ocean sau rămâne blocată. Diferența este crucială pentru orașele de coastă și pentru ecosistemele de pe tot globul.