O sondă spațială masivă ar putea să cadă în atmosfera Pământului la noapte, cu câțiva ani mai devreme decât se aștepta. Deși cea mai mare parte a navei spațiale se va dezintegra, probabil, într-o flacără puternică în timpul reintrării în atmosferă, câteva componente ar putea supraviețui forței de frecare, potrivit NASA.
Analizele preliminare prevăd că vehiculul 600 de kilograme va lovi atmosfera, în jurul orei 19:45 ET marți ( 01:45 dimineața în București, miercuri), „cu o incertitudine de +/- 24 de ore”, conform NASA și Forței Spațiale a SUA.
Probabilitatea ca resturile să rănească o persoană este de aproximativ 1 la 4.200, a declarat agenția spațială într-un comunicat de presă.
„Nu este o zi groaznică pentru omenire”
Potrivit NASA, aceasta este o probabilitate mică și mai favorabilă decât în cazul unor incidente cu resturi spațiale din anii trecuți.
„Am avut obiecte care au reintrat în atmosferă cu o probabilitate de 1 la 1.000 de a produce daune și nu s-a întâmplat nimic. Dacă avem câteva cu probabilități de 1 la 4.000 sau 5.000, nu este o zi groaznică pentru omenire”, a declarat Dr. Darren McKnight, expert tehnic senior la compania de monitorizare spațială LeoLabs.
Totuși, acest risc este clar mai mare decât în alte evenimente notabile — inclusiv reintrarea în atmosferă din 2018 a stației spațiale a Chinei, care a pus o parte a lumii în alertă. În acel caz, probabilitatea ca resturile să lovească un om a fost estimată la mai puțin de unu la un trilion, iar în final nimeni nu a fost rănit.
Ce este sonda Van Allen Probe A
Nava spațială este acum sonda scoasă din funcțiune Van Allen Probe A, pe care NASA a lansat-o împreună cu o sondă geamănă în 2012 pentru a studia cele două centuri cosmice de particule de mare energie prinse în câmpul magnetic al Pământului, la altitudini cuprinse între aproximativ 640 până la 58.000 de kilometri.
„Centurile protejează Pământul de radiațiile cosmice, furtunile solare și fluxul constant de vânt solar care sunt dăunătoare oamenilor și pot deteriora tehnologia, așa că înțelegerea lor este importantă”, a declarat NASA într-un comunicat de marți. Misiunea sondelor Van Allen „a făcut mai multe descoperiri majore despre modul în care funcționează centurile de radiații pe durata existenței sale, inclusiv primele date care au arătat existența unei a treia centuri de radiații temporare, ce se poate forma în perioadele de activitate solară intensă”.
Van Allen Probe A — împreună cu geamăna sa, Van Allen Probe B — a studiat centurile de radiații cu ani buni mai mult decât era planificat, înainte ca misiunea să se încheie în 2019, când vehiculele au rămas fără combustibil.
NASA a plănuit de la bun început să lase zondele să se dezintegreze în atmosfera Pământului
Încă de la început, NASA a intenționat să elimine aceste nave spațiale de studiu al radiațiilor lăsându-le să ardă în atmosferă în timp ce cad spre Pământ. Se înțelegea că „cazanul” de fenomene fizice din timpul reintrării va reduce probabil sondele la fragmente minuscule până când ajung la sol.
Planificatorii misiunii au stabilit modul de întoarcere al sondelor atunci când misiunea s-a încheiat — efectuând câteva manevre menite să elimine orice rest de combustibil și să confirme că vehiculele sunt poziționate astfel încât frecarea cu atmosfera să le scoată treptat din orbită. Astfel se evită ca navele scoase din funcțiune să rămână pe termen nedefinit pe orbită în jurul Pământului, unde ar putea intra în coliziune cu sateliți activi sau cu habitate precum Stația Spațială Internațională.
Inițial, NASA a estimat că nava spațială va reveni pe Pământ în 2034.
„Totuși, aceste calcule au fost făcute înaintea actualului ciclu solar, care s-a dovedit mult mai activ decât se aștepta. În 2024, oamenii de știință au confirmat că Soarele a atins maximul solar, declanșând evenimente intense de vreme spațială”, a declarat NASA într-un comunicat de marți. „Aceste condiții au crescut frecarea atmosferică asupra navei spațiale peste estimările inițiale, rezultând o reintrare mai devreme decât era prevăzut.”
Van Allen Probe B este, de asemenea, pe cale să fie atrasă în afara orbitei înainte de 2030.
Riscuri tot mai mari ale resturilor spațiale
Politicile agenției spațiale cer ca vehiculele lansate de SUA să reintre în atmosferă sau să fie eliminate în siguranță în termen de 25 de ani de la sfârșitul misiunii. Eliminarea sigură poate include scoaterea navei din orbită sau mutarea acesteia pe o „orbită-cimitir”, o zonă a spațiului destinată navelor spațiale abandonate.
Orbitele-cimitir au însă propriile probleme, a remarcat McKnight. Lăsarea unei nave acolo nu elimină complet riscul de coliziuni pe orbită, iar orice impact poate produce resturi care se pot răspândi în alte zone unde operează sateliți activi.
În cazul sondelor Van Allen, ajungerea pe o astfel de orbită ar fi consumat combustibil prețios care a fost folosit pentru a colecta mai multe date științifice.
În ultimii ani au existat tot mai multe avertismente, atât din interiorul NASA cât și din exterior, cu privire la riscurile crescânde ale resturilor spațiale.
„Există mult mai multă conștientizare privind importanța acestei probleme”, a declarat Marlon Sorge, expert în resturi spațiale la grupul de cercetare finanțat federal The Aerospace Corporation. De când sondele Van Allen au fost lansate în 2012, „a crescut tot mai mult conștientizarea nevoii de a încerca să reducem ceea ce supraviețuiește până la sol”.
„Avem cam un obiect pe săptămână”
Este posibil, spune Sorge, ca NASA să fi proiectat misiunea diferit dacă ar fi lansată astăzi — poate încercând să se asigure că niciun fragment al vehiculului nu ar supraviețui reintrării, așa cum fac mulți operatori moderni de sateliți.
Pe măsură ce costul zborurilor spațiale a scăzut considerabil în ultimele decenii, problema resturilor spațiale a crescut în amploare.
Printre incidentele recente care au făcut titluri în presă se numără o bucată de gunoi aruncată de la Stația Spațială Internațională care a supraviețuit neașteptat reintrării și a străpuns acoperișul unei case din Florida în 2024. Fragmente de hardware de la companii private de rachete, inclusiv SpaceX și Blue Origin, au fost de asemenea găsite pe plaje și proprietăți private din întreaga lume.
Astfel de situații sunt de fapt destul de frecvente, a remarcat McKnight.
„Avem cam un obiect pe săptămână — un corp de rachetă mort sau o altă încărcătură utilă care nu este poate la fel de cunoscută ca aceasta. Așa că se întâmplă cam o dată pe săptămână ca o anumită masă să supraviețuiască până la sol”, a spus McKnight.