Amprente fosile recent descoperite ale unor colonii microbiene antice sugerează că cercetătorii trebuie să își extindă căutarea celor mai vechi forme de viață către zone mai adânci și mai instabile. Structurile fosile ondulate, descoperite în Munții Atlasului Central din Maroc, sunt imprimate pe turbidite, care sunt depozite formate în urma alunecărilor de teren subacvatice, potrivit Live Science.
Cercetătorii au fost surprinși să vadă aceste amprente pe turbidite, deoarece majoritatea covoarelor microbiene din prezent cresc în ape puțin adânci, unde bacteriile fotosintetice pot obține energie din lumina care pătrunde prin apă.
› Vezi galeria foto ‹
„Nu ar trebui să existe într-un astfel de mediu de ape adânci”
Turbiditele din Maroc, pe de altă parte, se aflau la cel puțin 180 de metri sub suprafață atunci când au fost depuse, acum aproximativ 180 de milioane de ani.
Structurile de tip „riduri” „nu ar trebui să existe într-un astfel de mediu de ape adânci”, a declarat Rowan Martindale, geobiolog la Universitatea din Texas din Austin, într-un comunicat.
Martindale este autoarea principală a unui articol publicat pe 3 decembrie în revista Geology, care descrie această descoperire surprinzătoare. Ea a dat — aproape la propriu — peste fosile în timp ce studia recife antice în Valea Dadès din Maroc. În timpul unei plimbări, a observat structuri ondulate, asemănătoare unor cute, pe gresia fină și siltitul de sub picioarele ei.
Aceste structuri păreau a fi amprente ale unor covoare microbiene fotosintetice, comunități stratificate de bacterii care se formează adesea pe sedimente din bălți, oceane și alte corpuri de apă. Însă astfel de fosile sunt, de obicei, mai vechi de 540 de milioane de ani, deoarece modelul delicat este în mod normal distrus de activitatea animalelor de-a lungul timpului, iar înainte de acum 540 de milioane de ani existau foarte puține animale.
De asemenea, fosilele nu ar fi putut proveni de la organisme fotosintetice, au raportat cercetătorii în lucrarea lor, deoarece foarte puțină lumină ar fi ajuns la acea adâncime. Totuși, analizele chimice au arătat niveluri ridicate de carbon în acele straturi de rocă — un indiciu că „ridurile” au fost formate de viață.
„Sunt dovezi extrem de importante”
Această viață a fost probabil chemosintetică, adică își obținea energia prin reacții chimice, nu din lumina solară, au scris Martindale și colegii săi. În schimb, aceste organisme ar fi trăit folosind sulf sau alți compuși.
În prezent, covoarele microbiene chemosintetice se formează pe platformele continentale, unde au loc și alunecări de teren subacvatice și se depun turbidite.
Aceste alunecări de teren ar fi putut fi esențiale pentru ciclul care le-a permis microbilor să prospere, au descoperit cercetătorii. Alunecările care coborau de pe continent spre oceanul adânc ar fi antrenat material organic, care s-ar fi descompus și ar fi creat compuși precum metanul sau hidrogenul sulfurat — „gustări” ideale pentru viața chemosintetică.
Între alunecări, covoarele microbiene ar fi prosperat. Uneori erau îndepărtate de un nou flux de resturi, dar în alte cazuri urmele lor au fost conservate.
Descoperirea sugerează că oamenii de știință ar trebui să își extindă căutarea structurilor de tip „riduri” din formațiuni de mică adâncime către roci care s-au format inițial în ape mai adânci. Acest lucru le-ar putea oferi mai multe informații despre cele mai vechi organisme chemosintetice.
„Structurile de tip «riduri»”, a spus Martindale, „sunt dovezi extrem de importante în evoluția timpurie a vieții.”