S-a rugat să scape viu din "lagărele morţii" şi a promis să spună ce a trăit acolo. Otto Fulop, ajuns la 95 de ani, s-a ţinut de cuvânt şi a descris, în paginile cărţii sale, chinurile groaznice: bătăile, foamea şi frica pe care le-a îndurat în timpul Holocaustului. Volumul "Eu sunt B-14849" a fost lansat marţi, în ziua comemorării victimelor celui mai mare genocid din secolul 20.
Otto Fulop avea doar 13 ani când a fost urcat cu toată familia şi cunoscuţii săi în trenul care ducea la Auschwitz. Au plecat împreună, dar s-a întors singur, pentru că numai el a supravieţuit acolo.
"Am pierdut părinţii, bunicile, rudele, prietenii, colegii, tot. Tata, când a văzut iadul acolo, în lagăr, a spus aşa: Dacă unul dintre noi va scăpa, vom vorbi. Şi niciodată să nu uităm să povestim tot ce se întâmplă aici", a afirmat Otto Fulop.
El nu a uitat ce i-a făgăduit tatăl lui, cu ochii în lacrimi.
"Eu iert anumite persoane, nu uit. Niciodată nu voi putea uita ce-a fost", a mai spus Otto Fulop.
Ca nimeni să nu uite, a scris cu durere povestea sa. De fapt, coşmarul trăit întâi la Auschwitz şi apoi în lagărele în care a fost dus, rând pe rând.
"Viaţa şi povestea sa ne învaţă despre rezilienţă, despre forţă lăuntrică şi despre capacitatea de a-şi păstra credinţa în bunătate oamenilor, chiar şi după ce îndurat orori greu de imaginat", a afirmat şi Lior Ben Dor, ambasadorul Israelului în România.
În România, mai sunt doar 3 supravieţuitori ai Holocaustului, iar Otto Fulop este singurul din Bucureşti.
"Este un document tulburător, unic. Orice astfel de moiment este un mesaj către prezent şi viitor", a spus şi Emil Hurezeanu, diplomat şi scriitor.
La lansarea cărţii au participat şi zeci de elevi, care, an de an, parcurg pe jos 3 km, de la Auschwitz până la Birkenau.
"Suntem surprinşi să vedem că elevii îşi doresc să cunoască istoria. O dată pe an, luăm elevii noştri la marş, să vadă cu ochii lor unde s-au petrecut atrocităţile", a afirmat Tova Ben-Nun Cherbis, preşedinte şi fondatoarea Complexului Educaţional "Laude-Reut".
Ce s-a întâmplat atunci nu trebuie să se repete vreodată şi nu se va întâmpla atât timp cât oamenii nu vor uita.