O șuviță de păr descoperită dintr-un artefact incaș sugerează că păstrarea evidențelor în imperiu era practicată nu doar în rândul elitei, ci și în rândul oamenilor de rând, au scris jurnaliştii de la The Independent. Analizate de cercetători, firele de păr au dezvăluit că cel sau cea care a fabricat dispozitivul astronomic avea o dieta obișnuită, specifică populației comune.
O șuviță de păr, găsită într-un artefact incaș de la sfârșitul secolului al XV-lea
Descoperirea, publicată în revista Science Advances, schimbă ceea ce se știa despre nivelul de alfabetizare numerică al oamenilor din acea civilizație medievală.
Potrivit The Independent, incașii foloseau sisteme antice de stocare a datelor, în special informații numerice, formate din funii înnodate și cunoscute sub numele de "khipus". Aceste dispozitive ar fi putut fi mult mai răspândite în Imperiul Incaș decât s-a crezut inițial. Noi dovezi sugerează că nu doar cei din rândul elitelor, ci și oamenii de rând utilizau această metodă complexă, lăsând în urmă o "semnătură" unică: propriul păr.
Aceste dispozitive erau alcătuite dintr-un șnur principal, de care erau atașate numeroase șnururi pendente, informația fiind codificată prin noduri, poziția acestora și culori.
Uneori, pe un khipu se găsește înfășurat păr uman, folosit ca o "semnătură" pentru a-l indica pe creatorul său, au mai relatat jurnaliştii publicaţiei britanice The Independent.
"Părul, în Anzii antici, era o substanță cu putere ritualică, ce reprezenta persoana de la care provenea", au explicat cercetătorii, conform sursei citate.
Până acum, documentele din perioada colonială spaniolă sugerau că doar elitele masculine realizau khipu-uri. Se credea că "alfabetizarea în khipu" nu era răspândită în afara birocraților însărcinați cu păstrarea evidențelor.
"Pe baza cronicilor coloniale redactate în principal în limba spaniolă, se considera că khipu-urile erau create exclusiv de elite masculine birocratice", au mai transmis oamenii de ştiinţă.
Mult mai târziu, în secolele al XIX-lea și începutul secolului XX, producerea khipu-urilor a fost documentată chiar și în rândul muncitorilor andini, al țăranilor agricultori și al femeilor din mediul rural.
Totuși, cea mai recentă analiză a părului uman țesut de creatorul său într-un "khipu" de la sfârșitul secolului al XV-lea sugerează că, la acea vreme, incașii de rang inferior realizau și foloseau khipu-uri. Acest khipu a fost descoperit la o licitație din Germania, cu documentație redusă, și a fost, ulterior, datat în anul 1498 d.Hr.
Șnurul principal era confecționat din păr uman, având aproximativ 104 centimetri lungime, pliat și răsucit, ceea ce reprezintă circa opt ani de creștere, afirmă cercetătorii.
În societatea incașă, dieta reflecta statutul social: elitele consumau mai multă carne și porumb, în timp ce oamenii de rând se bazau pe tuberculi, precum cartofii, și verdețuri. Spre surprinderea echipei, analiza izotopică a relevat că persoana care a creat KH0631 avea dieta unui om de rând, bazată pe plante, cu un consum redus de carne, porumb sau alimente marine.
O semnătură din fire de păr în khipu
Poporul din vechiul Imperiu Incaș – aproximativ 1400 - 1532 – ținea evidențe meticuloase despre economie, religie și demografie folosind aceste artefacte textile. Până de curând, se presupunea că realizarea de khipu-uri era rezervată exclusiv oficialilor de rang înalt, o elită a societății. Această perspectivă se baza în mare parte pe descrierile cronicarilor spanioli din perioada colonială, care îi prezentau pe creatorii de khipu, numiți "khipu kamayuq", ca pe niște birocrați privilegiați.
Termenul khipu kamayuq provine de la verbul "kamay", care înseamnă "a crea prin energizarea materiei". Astfel, experții kamayuq nu doar confecționau khipu-urile, ci le impregnau cu propria lor vitalitate.
În cultura incașă, părul uman era considerat un recipient al esenței unei persoane, păstrându-i identitatea chiar și după ce era separat de corp. Ritualuri importante, precum prima tunsoare a unui copil, implicau oferirea părului ca ofrandă zeilor. Părul împăratului era păstrat cu sfințenie și, după moartea sa, era folosit pentru a crea un simulacru venerat ca împăratul însuși.