Astronomii au rămas nedumeriți de nişte nori aflaţi la mare altitudine care se formează pe o planeta tânără
Publicat acum 5 ore si 2 minute
Pentru majoritatea oamenilor, rezolvarea unui Cub Rubik este o provocare mintală, însă pentru un grup de studenți la inginerie de la Universitatea Purdue din SUA, acest joc a devenit o oportunitate de a împinge limitele vitezei, preciziei și automatizării, intrând oficial în istorie, scrie SciTechDaily. Creația lor, "Cubul lui Purdubik", este un sistem robotic extrem de rapid care deține acum Recordul Mondial Guinness pentru "Cel mai rapid robot care rezolvă un cub puzzle". A reușit această performanță în doar 0,103 secunde, fiind mai rapid decât o clipire și de aproape trei ori mai rapid decât recordul anterior, de 0,305 secunde, stabilit în Japonia în 2024.
Echipa din spatele acestei reușite, formată din Junpei Ota, Aden Hurd, Matthew Patrohay și Alex Berta, a primit recunoașterea oficială a Guinness World Records pentru performanța lor inginerească remarcabilă.
Echipa din spatele robotului
Povestea nu a început într-un laborator high-tech, ci în cadrul Programului de Educație Cooperativă de la Purdue, care le oferă studenților experiență practică în industrie. Acolo s-au cunoscut Hurd, Ota și Patrohay.
Cei patru au investit timp – și, uneori, banii câștigați în timpul stagiilor – pentru a construi robotul. Experiențele lor practice i-au ajutat, de asemenea, să obțină sponsorizări pentru a-și transforma ideea ambițioasă în realitate.
Pentru Patrohay, inspirația a venit chiar mai devreme:
„Întotdeauna spun că inspirația mea a fost un fost deținător de record mondial”, a povestit el. „În liceu, am văzut un videoclip cu studenți de la MIT rezolvând cubul în 380 de milisecunde. M-am gândit: Ce proiect tare! Mi-ar plăcea să încerc să-l depășesc într-o zi. Acum sunt la Purdue – și demonstrez că se poate construi ceva și mai rapid".
Cum funcționează robotul
Sistemul folosește viziune artificială pentru recunoașterea culorilor, algoritmi personalizați optimizați pentru viteză de execuție și componente industriale de control al mișcării furnizate de compania americană Kollmorgen. Fiecare mișcare este executată cu profiluri atent calibrate pentru accelerație, decelerație și eficiență mecanică, oferind un control coordonat la nivel de submilisecundă.
Proiectul a fost co-sponsorizat de Institutul pentru Control, Optimizare și Rețele (ICON) al Universității Purdue. Shreyas Sundaram, profesor Marie Gordon la concursul de robotică ECE și co-director ICON, a declarat:
"Încă din epoca programului Apollo, cercetătorii și studenții de la Purdue au conceput sisteme de control care au deschis calea către noi capacități revoluționare. Echipa Cub de la Purdubik este un exemplu excelent al modului în care Purdue îmbină algoritmii, robotica și controlul pentru a atinge performanțe inginerești extraordinare".
Universitatea Purdue a publicat un video pe YouTube în care arată cum robotul reușește să rezolve Cubul Rubik incredibil de rapid:
Inovație interactivă
Echipa a proiectat sistemul pentru a fi și interactiv. Cu ajutorul unui „cub inteligent” cu conectivitate Bluetooth, utilizatorii pot amesteca puzzle-ul în timp real, iar robotul oglindește fiecare mișcare – rezolvând cubul instantaneu după finalizarea amestecului.
Dincolo de viteza uimitoare, proiectul reprezintă punctul culminant al anilor de învățare și colaborare dintre cei patru.
"Ceea ce îmi place cel mai mult este că proiectul de design din ultimul an ne-a permis să combinăm tot ce am învățat", a spus Patrohay. "Încă din primul an dobândești abilități – dar acest proiect a arătat cum toate acestea se unesc pentru a crea ceva cu adevărat semnificativ".
Milisecunde de magie: Clipirea umană vs. viteza robotului
"Noi rezolvăm cubul în 103 milisecunde", a spus Patrohay. "O clipire durează între 200 și 300 de milisecunde. Așadar, înainte să-ți dai seama ce se întâmplă, cubul e deja rezolvat".
Nak-seung Patrick Hyun, profesor asistent de inginerie electrică și informatică, a fost mentorul echipei.
"Această realizare nu înseamnă doar doborârea unui record, ci împingerea limitelor a ceea ce pot face sistemele sintetice", a declarat el. "Ne apropie de înțelegerea sistemelor ultra-rapide de control coordonat – asemănătoare celor întâlnite în natură".