Din punct de vedere lingvistic, relația românilor cu Dumnezeu este una foarte complicată. Nu suntem deloc neprihăniți dacă ne gândim în câte înjurături luăm numele Domnului în deșert.
Pe de altă parte, tot noi zicem toată ziua: ”Doamne ajută!”, ”Doamne ferește!”, ”Dumnezeu cu mila”. Și asta nu e tot.
Cele mai interesante sunt expresiile, în care noi muritorii de rând parcă nădăjduim să-l apucăm pe Dumnezeu și fizic și să-l tragem către noi. de exemplu: ”A-l apuca pe Dumnezeu de picior” sau ”A-i pune Dumnezeu mâna în cap” .
Mai multe ne spune Ana Iorga în rubrica: ”Pe cuvânt”.