Premiul Nobel pentru Chimie 2026 este împărţit între cercetătorul francez Henri Kagan şi cel nipon Kenso Soai pentru descoperirea efectelor neliniare şi a autocatalizei în sinteza organică asimetrică, a anunţat miercuri Academia Regală Suedeză de Ştiinţe, conform site-ului nobelprize.org.
Unele molecule, precum aminoacizii, există sub forma a două variante care sunt imagini în oglindă una a celeilalte. Cu toate acestea, organismele vii conţin doar una dintre aceste imagini în oglindă. Modul în care a putut apărea o astfel de asimetrie chimică a reprezentat mult timp un mister pentru chimişti. Henri B. Kagan şi Kenso Soai sunt recompensaţi cu Premiul Nobel pentru Chimie pe anul 2026 pentru descoperirea unei soluţii la această enigmă, se arată în comunicatul oficial.
Henri Kagan a descoperit o nouă metodă de a controla reacţiile chimice, permiţând obţinerea unui exces mai mare al uneia dintre cele două forme în oglindă decât se credea anterior posibil. Descoperirea sa a fost revoluţionară pentru chimiştii care dezvoltă reacţii destinate fabricării de produse farmaceutice, arome, parfumuri şi materiale noi.
Kenso Soai a conceput prima reacţie chimică în urma căreia se forma o singură variantă dintre posibilele forme aflate în oglindă. Cu excepţia fenomenului vieţii în sine, nimeni nu mai reuşise o asemenea performanţă. Reacţia Soai este unul dintre cele mai spectaculoase experimente chimice realizate vreodată, conform Comitetului Nobel.
Chimia vieţii este ceea ce chimiştii numesc "homochirală" - un termen derivat din cuvintele greceşti pentru "aceeaşi" şi "mână". La fel ca mâinile, toţi aminoacizii există sub forma a două variante în oglindă, însă doar una dintre ele se regăseşte în proteinele din celulele noastre, în timp ce cealaltă variantă apare rareori în natură.
Homochiralitatea este un termen chimic şi biologic care se referă la proprietatea unui sistem de a fi format exclusiv dintr-un singur tip de enantiomer - izomer optic dextrogir (spre drepta) sau levogir (spre stânga) al unei molecule chirale. În natură, homochiralitatea este o caracteristică fundamentală a vieţii. Spre exemplu, aminoacizii care formează proteinele sunt aproape exclusiv de formă L (levogiri), în timp ce zaharurile (cum ar fi riboza din ARN şi dezoxiriboza din ADN) sunt aproape exclusiv de formă D (dextrogiri).
Multă vreme, chimiştii s-au întrebat cum poate apărea homochiralitatea. Când au început să experimenteze reacţii chimice capabile să genereze două molecule în oglindă, obţineau întotdeauna proporţii egale din ambele variante în eprubetele lor. Cu toate acestea, chimiştii au căutat să producă o singură formă dintre cele două imagini în oglindă, deoarece, în cazul moleculelor destinate interacţiunii cu organismele vii - cum ar fi medicamentele - doar una dintre aceste forme produce efectul dorit.
Premiul Nobel pentru Chimie din 2026 recompensează descoperiri care le-au permis chimiştilor să dirijeze reacţii chimice ce conduc la homochiralitate.
"Henri Kagan şi Kenso Soai au oferit o soluţie la un mister chimic vechi de peste un secol: modul în care poate apărea spontan homochiralitatea. Reacţiile chimice pe care le-au dezvoltat sunt spectaculoase", a declarat Heiner Linke, preşedintele Comitetului Nobel pentru Chimie.
Henri Kagan a făcut primul pas decisiv în 1986, când a descoperit o nouă metodă de a controla reacţiile chimice. Aceasta i-a permis să obţină un exces mai mare al uneia dintre formele în oglindă decât se crezuse anterior că ar fi posibil.
Kenso Soai a făcut următorul pas. În 1995, într-o cercetare fundamentală, a descris modul în care a conceput prima reacţie chimică ce avea potenţialul de a fi homochirală. În 2003, a reuşit în cele din urmă: a prezentat o reacţie în care se forma doar una dintre cele două forme în oglindă posibile. Cu excepţia fenomenului vieţii în sine, nimeni nu mai reuşise până atunci o asemenea performanţă.
Datorită cercetătorilor Henri Kagan şi Kenso Soai ştiinţa înţelege în prezent cum poate apărea homochiralitatea. Descoperirile lor au fost esenţiale pentru chimiştii care concep reacţii destinate fabricării medicamentelor.
Henri B. Kagan, 96 de ani, s-a născut la Boulogne-Billancourt, Franţa. El a obţinut doctoratul în 1960 la College de France şi a devenit profesor emerit la universitatea cunoscută la acea vreme sub numele de Universite Paris-Sud (în prezent Universite Paris-Saclay).
Kenso Soai, 76 de ani, s-a născut la Hiroshima, Japonia. El a obţinut doctoratul în 1979 la Universitatea din Tokyo şi a primit titlul de profesor emerit al aceleiaşi universităţi nipone.
Cei doi vor împărţi în mod egal recompensa financiară în valoare de 12 milioane de coroane suedeze (peste 1 milion de euro), care însoţeşte premiul.