Prima dovadă a „turnurilor vii” formate din viermi, descoperită în natură

Natura pare a fi un refugiu liniștit față de agitația urbană, însă lumea microscopică de sub picioarele noastre spune o altă poveste. Chiar și la umbra unui pom fructifer, s-ar putea să fii înconjurat de adevărați „zgârie-nori” — nu construiți din beton sau oțel, ci din viermi microscopici care se contorsionează și se urcă unii peste alții, formând turnuri verticale, scrie CNN.

Acești miniarhitecți, cunoscuți sub numele de nematode, trăiesc peste tot pe suprafața Pământului. Totuși, pentru prima oară, cercetători din Germania au observat direct în natură felul spectaculos în care își construiesc aceste structuri.

După luni de observații în livezi locale, printre pere și mere putrezite, oamenii de știință de la Institutul Max Planck pentru Comportamentul Animal și Universitatea din Konstanz au surprins sute de viermi de 1 mm lungime urcând unii peste alții, formând „turnuri” care ating de până la 10 ori înălțimea unui singur exemplar.

Viermii ca superorganisme – un fenomen social surprinzător

Pentru a înțelege mecanismele din spatele acestor formațiuni bizare, cercetătorii au adus în laborator o specie de nematod numită Caenorhabditis elegans. Acolo, au descoperit că viermii se organizează rapid, în doar câteva ore, iar din masa în mișcare apăreau tentacule exploratorii — extensii formate din viermi — care „testau” mediul înconjurător pentru a decide unde să continue construcția.

Deși motivul exact al acestor structuri nu era clar inițial, studiul, publicat în revista Current Biology, a arătat că aceste organisme aparent simple prezintă comportamente sociale complexe, ridicând întrebări despre evoluția colaborării la scară microscopică.

„Nu am văzut doar niște viermi urcați unii peste alții”, a explicat Serena Ding, coordonatoarea studiului. „Este un superorganism coordonat, care se mișcă și acționează ca un întreg.”

De ce construiesc turnuri?

Pentru a înțelege de ce nematodele formează astfel de structuri, cercetătorii au simulat stimuli externi – atingere, vibrații sau prezența unei muște. Răspunsul? Turnul se înclina și se „lipea” de stimul, fie el o pensetă metalică, fie o muscă ce zbura prin apropiere.

„A fost clar că reacționează la stimulii externi,” a explicat Daniela Perez, autoarea principală a studiului. „Turnul se îndrepta spre aceștia, probabil în speranța de a se agăța de o gazdă mobilă.”

Ipoteza echipei: aceste turnuri sunt strategii de autotransport. Un vierme de 1 mm nu poate ajunge singur la un alt fruct aflat la câțiva metri distanță – riscul de deshidratare sau de a fi mâncat e prea mare. Dar dacă se agață de o muscă sau o altă insectă, pot fi transportați eficient către noi surse de hrană.

Ba mai mult, în laborator s-a observat cum unele grupuri de nematode au construit „poduri vii” pentru a traversa goluri între suprafețe. Structurile funcționează, deci, și ca mijloc de deplasare colectivă.

Cooperare sau haos?

Perez spune că următoarea întrebare importantă este dacă acest comportament este cooperativ sau pur și simplu un rezultat al competiției — „o goană haotică, precum la reducerile de Black Friday.”

Comparații relevante pot fi făcute cu alte specii autoasamblatoare. Furnicile, de exemplu, formează plute vii pentru a supraviețui inundațiilor și acționează ca o colonie sacrificială – un comportament explicat prin faptul că provin din aceeași regină, deci sunt genetic aproape identici.

Nematozii din studiu, fiind crescuți în laborator, sunt și ei clone genetice, ceea ce ar putea explica lipsa de ierarhie în structuri. Toți viermii, de la bază până în vârf, erau la fel de mobili și activi, fără indicii de roluri diferențiate.

O lume nevăzută cu potențial științific uriaș

Comunicarea este o trăsătură comună în rândul speciilor sociale – de la dansul albinelor la semnalele chimice ale mucegaiurilor. În cazul nematodelor, nu este clar dacă și cum comunică între ele.

„Următorul pas este să alegem întrebările potrivite,” spune Ding.

Această descoperire i-a fascinat și pe cercetătorii din domeniul roboticii. Profesorul David Hu de la Georgia Tech sugerează că astfel de comportamente ar putea inspira viitoarele sisteme de calcul sau rețele de drone.