Înșelătoria care îi vizează pe utilizatorii iPhone: „Vă vor fi șterse fotografiile”. Cum funcționează falsele alerte iCloud
Publicat acum 1 ora si 40 minute
La mai puțin de 24 de ore de la amerizarea în Pacific, cei patru astronauți ai misiunii Artemis II au aterizat sâmbătă la Houston, unde i-au așteptat familiile și colegii de la NASA. Pentru echipajul care tocmai parcursese peste 700.000 de mile în jurul Lunii – prima călătorie a omenirii în spațiul profund din ultimii peste 50 de ani –, ultimul zbor, cel de la San Diego la Houston, a fost un simplu salt. Însă, pentru cei care i-au privit coborând la Ellington Field, a fost momentul revederii, scrie The New York Times.
Ceremonia de bun-venit a avut loc la Ellington Field, un mic aeroport aflat lângă Centrul Spațial Johnson al NASA. Pe scenă s-au așezat Reid Wiseman, comandantul misiunii, Victor Glover și Christina Koch, de la NASA, și Jeremy Hansen, singurul astronaut non-american al misiunii, trimis de Agenția Spațială Canadiană. Cei patru tocmai încheiaseră o misiune de 10 zile – un zbor în jurul Lunii, fără aselenizare, urmat de întoarcerea pe Pământ.
Primul care a luat cuvântul a fost Wiseman. Și primul lucru pe care l-a spus a stârnit râsetele celor prezenți.
„Chiar nu știu ce să spun”, a mărturisit comandantul misiunii.
Apoi a încercat să traducă în cuvinte ceea ce, cu doar câteva ore în urmă, văzuse prin hublou.
„Acum 20 de ore, Pământul avea dimensiunea asta prin hublou”, a spus Wiseman, arătând cu palmele ceva de mărimea unei mingi de baschet – „și zburam cu Mach 39. Iar acum suntem înapoi la Ellington, acasă”.
„Artemis II va fi întotdeauna ținută minte”
La ceremonie au luat cuvântul și oficiali din domeniul spațial – Jared Isaacman, administratorul NASA, și Lisa Campbell, președinta Agenției Spațiale Canadiene –, alături de politicieni, printre care republicanul Brian Babin, al cărui district congresional include Centrul Spațial Johnson.
Isaacman a amintit un moment de acum câteva luni, când Wiseman declarase într-un interviu că și-ar dori ca misiunea Artemis II să fie, într-o zi, uitată – depășită de realizările mult mai mari care urmează.
„Îmi pare foarte rău că vă dezamăgesc pe toți”, i-a răspuns administratorul NASA. „Artemis II va fi întotdeauna ținută minte”.
Apoi, întors către cei patru astronauți: „Vă mulțumesc că ne-ați arătat din nou Luna. Vă mulțumesc că ne-ați arătat din nou planeta Pământ”.
„Este un lucru special să fii om”
Pe rând, fiecare dintre cei patru astronauți a luat cuvântul. Și, deși veneau din trei instituții diferite și fiecare își trăise misiunea în felul său, discursurile au convers toate către aceeași idee: unitatea și faptul că umanitatea împarte, la urma urmei, o singură planetă.
Wiseman a vorbit despre cei rămași acasă. Despre cele două fiice ale sale. Despre cât de greu le-a fost, de fapt, celor dragi.
„Nu a fost deloc ușor să fim la peste 200.000 de mile depărtare de casă”, a spus el. „Înainte de lansare, ți se pare cel mai frumos vis de pe Pământ, iar când ești acolo, sus, tot ce-ți dorești este să te întorci la familiile și la prietenii tăi”.
Și a încheiat: „Este un lucru special să fii om și este un lucru special să fii pe planeta Pământ”.
Cei patru s-au îmbrățișat apoi – una dintre multele îmbrățișări de grup ale acelei după-amiezi.
Glover: „E prea mult pentru a încăpea într-un singur om”
Victor Glover, pilotul misiunii, a vorbit scurt. A recunoscut, de la primele cuvinte, că încă nu era pregătit să povestească.
„Mi-e teamă să încep să vorbesc”, a spus el. „Nu am procesat încă ce tocmai am făcut, iar mie mi-e frică să încerc măcar”.
I-a mulțumit lui Dumnezeu – așa cum o făcuse și cu opt zile înainte, din spațiu.
„Din cauza a ceea ce am văzut, a ceea ce am făcut și a celor alături de care am fost, este prea mult pentru a încăpea într-un singur om”, a spus Glover.
Koch: „Planeta Pământ, ești un echipaj”
Christina Koch a ales să vorbească despre un singur cuvânt – „echipaj” – și despre noul sens pe care acesta îl capătă după ce ai privit Pământul de la 200.000 de mile distanță.
Pentru ea, un echipaj este acum „un grup care este împreună tot timpul, orice s-ar întâmpla”.
Privită din vecinătatea Lunii, a spus Koch, planeta noastră părea „o barcă de salvare, suspendată netulburată în univers”.
Și a încheiat cu o frază care a rămas în urma ei ca un mesaj: „Există un lucru nou pe care îl știu acum: planeta Pământ, ești un echipaj”.
Hansen: „Noi suntem o oglindă”
Ultimul a vorbit Jeremy Hansen, astronautul canadian. Mesajul său s-a adresat celor care, de pe Pământ, urmăriseră misiunea și s-au regăsit în felul în care cei patru lucraseră împreună.
„Vă sugerez ceva”, a spus Hansen. „Când priviți aici sus, nu ne priviți pe noi. Noi suntem o oglindă care vă reflectă pe voi. Iar dacă vă place ce vedeți, atunci priviți puțin mai adânc”.