Satul din Brazilia cu mii de locuitori care n-a avut niciodată mașini: Străzile sunt din nisip, iar singura cale de acces este cu barca

Barra do Superagui este un mic sat de coastă din sudul Braziliei unde zgomotul motoarelor este aproape inexistent, străzile sunt încă acoperite cu nisip, iar viața de zi cu zi se desfășoară într-un ritm mult mai lent decât în majoritatea stațiunilor de la malul mării.

Aici nu există mașini care să circule pe străzi, nu sunt drumuri asfaltate care să lege comunitatea de orașele din apropiere și nici poduri care să facă legătura cu continentul. În schimb, bărcile reprezintă principalul mijloc de transport pentru locuitori, turiști și aprovizionare.

Satul, care are aproximativ 2.000 de locuitori, este situat în interiorul Parcului Național Superagui, o arie protejată renumită pentru pădurea atlantică, pădurile de mangrove și biodiversitatea marină deosebit de bogată.

Potrivit publicației Diário do Litoral, accesul în Barra do Superagui se face exclusiv cu barca, într-o călătorie care a contribuit de-a lungul timpului la păstrarea atât a caracterului tradițional al satului, cât și a mediului natural din jur.

O comunitate în care bărcile au luat locul mașinilor

Viața de zi cu zi este organizată în funcție de maree, deoarece nu există niciun drum care să lege insula de continent.

Bărcile pescărești transportă locuitorii, alimentele, materialele de construcție și turiștii, iar pe aleile înguste acoperite cu nisip circulă doar pietoni, biciclete și, ocazional, cărucioare folosite pentru transportul mărfurilor.

Absența autovehiculelor a modelat aspectul localității timp de generații. Casele, pensiunile și micile magazine sunt grupate de-a lungul unor poteci liniștite, umbrite de vegetația specifică regiunii.

Potrivit Institutului Chico Mendes pentru Conservarea Biodiversității (ICMBio), Parcul Național Superagui a fost înființat în 1989 pentru a proteja unul dintre cele mai importante ecosisteme de coastă din Brazilia, care include pădure atlantică, mangrove, estuare și vegetație de tip restinga.

Parcul face parte din Rezervațiile Pădurii Atlantice din sud-estul Braziliei, incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO datorită biodiversității lor excepționale.

Izolarea a protejat atât cultura locală, cât și natura

Izolarea geografică a satului Barra do Superagui l-a ferit de dezvoltarea turistică intensă care a transformat multe dintre destinațiile de pe litoralul Braziliei în zone aglomerate.

Astfel, comunitatea și-a păstrat cultura tradițională caiçara, specifică locuitorilor de pe coasta atlantică a Braziliei, spre deosebire de stațiunile moderne dominate de hoteluri și trafic intens.

Majoritatea familiilor își câștigă existența din pescuitul artizanal, completat de mici pensiuni și activități turistice administrate de comunitatea locală.

Conform ICMBio, principalele atracții ale zonei sunt cele peste 40 de kilometri de plaje aproape neatinse, pădurile de mangrove, estuarele liniștite, traseele prin Pădurea Atlantică și excursiile cu barca în apele protejate, unde vizitatorii pot observa frecvent delfini Guiana.

Parcul Național Superagui joacă un rol esențial în protejarea unor specii aflate în pericol de dispariție, printre care papagalul cu coadă roșie (Amazona brasiliensis) și rarul tamarin-leu cu față neagră (Leontopithecus caissara), una dintre cele mai amenințate primate din lume.

Datorită acestei biodiversități remarcabile, regiunea este considerată una dintre cele mai importante zone de conservare a ecosistemelor de coastă din Brazilia.

Viața depinde în totalitate de bărci

În lipsa unei legături rutiere cu continentul, locuitorii depind complet de transportul pe apă pentru accesul la servicii medicale, școli, aprovizionare și toate celelalte activități esențiale.

Și turiștii trebuie să își organizeze vizita în funcție de programul feriboturilor, de maree și de condițiile meteorologice.

UNESCO a inclus Parcul Național Superagui în patrimoniul mondial în 1999, ca parte a Rezervațiilor Pădurii Atlantice din sud-estul Braziliei, recunoscând astfel una dintre cele mai valoroase concentrații de biodiversitate din lume.

Protecția strictă a mediului și izolarea geografică au permis ca Barra do Superagui să păstreze un mod de viață care a dispărut din mare parte a litoralului brazilian. Aici, străzile din nisip, bărcile pescărești și potecile pietonale continuă să fie elementele care definesc viața de zi cu zi, în locul șoselelor, traficului și aglomerației urbane.