Undeva, în inima munților din nord-vestul Iranului, la poalele vulcanului stins Sahand, se află un loc unic, care pare desprins dintr-o poveste fantastică. Kandovan nu este un sat obișnuit. Casele nu au fost construite din cărămidă sau lemn, ci sculptate direct în piatră, în formațiuni conice spectaculoase, modelate de timp și foc vulcanic.
Ce face acest loc cu adevărat unic în lume nu este doar peisajul său de poveste, ci faptul că oamenii chiar locuiesc aici. Nu este un muzeu în aer liber sau un sit arheologic abandonat. Este un sat viu, în care familiile își duc viața de zi cu zi în case săpate în stâncă, așa cum au făcut și strămoșii lor, cu secole în urmă.
› Vezi galeria foto ‹
Tuful vulcanic: Piatra care ține cald iarna și răcorește vara
Secretul confortului locuitorilor din Kandovan stă în piatra însăși: tuful vulcanic. Această rocă s-a format în urmă cu mii de ani, când vulcanul Sahand a erupt, aruncând în aer cenușă și fragmente de lavă. Cenușa s-a așezat peste văi și dealuri, iar în timp, s-a întărit, dând naștere unui material ușor, poros, dar surprinzător de durabil.
Tuful vulcanic are o proprietate rară: izolează termic în mod natural. Asta înseamnă că în Kandovan, casele sunt răcoroase în toiul verii și calde în iernile aspre ale munților, fără să fie nevoie de aer condiționat sau sobe moderne. Este o lecție de arhitectură naturală pe care oamenii de aici o aplică de secole, fără să o numească sustenabilitate – doar viață de zi cu zi.
O civilizație săpată în stâncă: Unele case au chiar două sau trei etaje
Casele din Kandovan nu sunt simple peșteri. Sunt adevărate locuințe, unele cu două sau trei etaje, cu camere separate, ferestre, scări interioare și chiar spații pentru animale sau depozitare. Fiecare colț este lucrat cu grijă, iar materialul moale al tufului le-a permis să modeleze spațiul exact așa cum au avut nevoie.
Spre deosebire de Cappadocia din Turcia, unde multe locuințe rupestre au devenit pensiuni sau atracții turistice, Kandovan a rămas un loc autentic, viu. Turiștii sunt bineveniți, dar satul nu trăiește pentru ei – ci prin și pentru locuitorii săi.
O lecție de echilibru între om și natură
Kandovan este, poate, un exemplu rar de echilibru între oameni și natură. Locuitorii nu au distrus peisajul – l-au modelat, cu răbdare, transformând o piatră vulcanică în acoperiș, adăpost și cămin. Nu au avut nevoie de tehnologie avansată sau de betoane moderne – ci doar de înțelepciunea transmisă din generație în generație și de respect pentru ceea ce le oferă pământul.
Astăzi, când vorbim despre ecologie, eficiență energetică și arhitectură sustenabilă, Kandovan ne arată că uneori, cele mai bune soluții vin din trecut. O casă săpată în piatră poate fi mai vie decât un zgârie-nori de sticlă.
Satul Kandovan este vechi de 700 de ani
Satul Kandovan are o vechime estimată de aproximativ 700 de ani, dar formațiunile stâncoase în care sunt săpate locuințele sunt mult, mult mai vechi.
Se crede că satul a fost întemeiat în secolul al XIII-lea sau al XIV-lea, de către oameni care fugeau din calea invaziilor mongole. Inițial, aceștia s-au adăpostit temporar în peșterile formate natural, dar în timp au început să le modifice și să le transforme în locuințe permanente.
De ce Kandovan este cu adevărat unic în lume
Poate că există și alte locuri în lume unde oamenii au săpat în stâncă pentru a-și face adăposturi, cum ar fi Cappadocia sau Petra, unde natura și omul au lăsat împreună urme spectaculoase. Însă Kandovan este diferit, iar unicitatea lui vine dintr-o combinație rară de factori pe care puține locuri de pe glob o pot revendica.
În primul rând, este un sat trogloditic (n.r. cu casele în peșteri sau locuințe săpate în stâncă sau în pământ) locuit permanent. Nu este o relicvă, nu este un muzeu și nu este o simplă atracție turistică. Aici, oamenii chiar trăiesc, muncesc, cresc copii și își duc viața de zi cu zi în aceste conuri de piatră – așa cum au făcut-o strămoșii lor de sute de ani. Este, probabil, singurul loc din lume unde un astfel de mod de viață a rămas activ și autentic până astăzi.
În al doilea rând, formațiunile în care s-au săpat casele sunt naturale, create de erupțiile vechiului vulcan Sahand. Aceste stânci nu au fost construite de om, ci doar modelate, adaptate. Nu sunt simple peșteri, ci conuri vulcanice formate în mod natural, în care mâna omului a dat formă interiorului.
Și apoi, mai este piatra – tuful vulcanic. Nu doar că este frumoasă și ușor de sculptat, dar are și proprietăți termice remarcabile. Locuințele se adaptează automat la anotimpuri, fără nevoia de energie modernă. Această eficiență naturală este un vis pentru arhitectura ecologică modernă, dar în Kandovan, este realitate de generații.