"Seiful Apocalipsei" din Svalbard. Aici se păstrează, la 100 de metri sub munte, viitorul Omenirii

La doar 1.300 de kilometri de Polul Nord, într-un peisaj arctic dominat de gheață și munți, funcționează cel mai sigur buncăr de semințe de pe planetă. De două-trei ori pe an, țări din întreaga lume trimit aici mostre de cereale, legume, fructe și plante oleaginoase, într-un efort global de conservare a resurselor genetice care ar putea asigura hrana omenirii în fața oricărei catastrofe.

În februarie 2025, 21 de bănci de gene din toată lumea au trimis peste 13.000 de probe noi spre conservare la Svalbard, inclusiv Benin, Filipine și Vietnam, aflate la prima participare.

Angajații Consiliului Nordic de Semințe primesc transporturile, le verifică, le înregistrează și le depozitează în adâncul muntelui, în permafrost, la minus 18 grade Celsius.

În luna iunie, porțile Seifului Apocalipsei se vor deschide din nou pentru scurt timp, scrie Agrarheute, o publicație profesională din Germania, specializată în agricultură.

O asigurare genetică pentru viitorul agriculturii

Schimbările climatice, conflictele armate, bolile plantelor și insecuritatea alimentară globală fac ca această bancă de gene să fie considerată o poliță de asigurare pentru agricultură.

La Svalbard nu sunt stocate doar soiurile consacrate, ci și varietăți rare sau experimentale: cartofi albaștri, roșii verzi, secară „șampanie”, adică plante cu trăsături genetice care ar putea deveni decisive în condiții extreme.

Scopul este conservarea diversității genetice, care va permite dezvoltarea unor culturi mai rezistente la secetă, temperaturi extreme, boli sau dăunători.

Fiecare sămânță păstrată la Svalbard poate deveni, la nevoie, punctul zero al unei agriculturi refăcute după un dezastru. Un exemplu concret: în timpul războiului din Siria, cercetătorii ICARDA au retras semințe din Svalbard pentru a reface colecțiile pierdute.

De ce i se spune „Seiful Apocalipsei”

Banca Globală de Semințe din Svalbard, supranumită „Seiful Apocalipsei” (Doomsday Vault), a primit acest nume datorită rolului său crucial în eventualitatea unei catastrofe majore. Buncărul este săpat la peste 100 de metri în interiorul unui munte de pe insula Spitsbergen, în permafrostul stabil al Arcticii.

Chiar și în lipsa electricității, temperaturile negative naturale ar permite conservarea semințelor timp de sute sau chiar mii de ani. Proiectat să reziste la dezastre naturale, conflicte și instabilitate geopolitică, seiful din Svalbard este, teoretic, ultima linie de apărare a agriculturii globale.

Germania își trimite aproape jumătate din banca națională de gene în Svalbard

Cea mai mare bancă de gene a Germaniei, Institutul Leibniz pentru Genetică Vegetală și Cercetare a Plantelor de Cultură din Gatersleben, a trimis deja aproape 70.000 de duplicaturi de siguranță la Svalbard – adică aproape jumătate din întreaga colecție germană. Duplicarea în afara granițelor propriei țări este esențială: bănci naționale de gene au fost deja distruse de conflicte armate, cum s-a întâmplat în Ucraina.

Mai mult decât semințe: o arhivă globală de date genetice

Pe lângă mostrele fizice, sunt colectate și informații detaliate despre fiecare soi: cum reacționează la secetă, la boli sau la dăunători.

Aceste date sunt centralizate de Centrul de Coordonare pentru Diversitate Biologică din cadrul Oficiului Federal German pentru Agricultură și Alimentație (BLE) și puse la dispoziția bazelor de date europene și internaționale, pentru a sprijini cercetarea și refacerea culturilor.

Ce este Svalbard?

Svalbard este un arhipelag norvegian situat în Oceanul Arctic, la circa 1.300 km de Polul Nord. Este una dintre cele mai nordice zone locuite permanent de pe planetă. Arhipelagul include mai multe insule, cea mai mare fiind Spitsbergen. Aici se află Longyearbyen, orașul principal și locul unde funcționează Banca Globală de Semințe.

Datorită poziției geografice izolate și climatului extrem, Svalbard oferă condiții ideale pentru conservarea pe termen lung a semințelor. Temperatura de -18 grade Celsius este menținută artificial, însă permafrostul natural ar asigura conservarea și în lipsa energiei electrice.

În prezent, în seiful subteran din Svalbard sunt depozitate peste 1,3 milioane de probe de semințe din întreaga lume, cu o capacitate totală de 4,5 milioane de varietăți.

Semințele rămân în proprietatea deponenților (țări sau instituții), iar accesul la mostre este permis doar acestora.

Svalbard nu este doar un seif al viitorului, ci și o arhivă a diversității agricole a planetei, vitală pentru securitatea alimentară globală.