Ovidiu Marincea, purtătorul de cuvânt al Serviciului Român de Informații (SRI), a explicat, într-un interviu acordat în exclusivitate jurnalistului Antena 3 CNN Laurențiu Rădulescu, cum recrutează Rusia persoane pentru a comite acte de sabotaj pe teritoriul României, ce fel de oameni sunt vizați și cum ajung aceștia să execute ordine fără să știe cine se află, de fapt, în spatele lor. Oficialul SRI a vorbit și despre dificultățile pe care le întâmpină serviciile de informații în prevenirea acestor atacuri și a transmis un mesaj clar: SRI nu se teme de Rusia, dar urmărește cu îngrijorare acțiunile Moscovei.
Mesajul vine după ce SRI și DIICOT au găsit rețeaua de sabotori a Rusiei folosită pentru incendierea uzinei de armament Carfil.
Laurențiu Rădulescu: Ce înseamnă un sabotaj din partea Federației Ruse?
Ovidiu Marincea: Este acea acțiune ostilă, organizată sau coordonată în favoarea Federației Ruse, cu scopul de a distruge sau de a perturba anumite obiective sau activități care pot afecta securitatea națională. Concret, o infrastructură energetică din România, un obiectiv militar sau un obiectiv industrial pot fi afectate de aceste acte de sabotaj. Face parte din acțiunile hibride ale Federației Ruse, pe care le-a demarat odată cu invazia din Ucraina.
Laurențiu Rădulescu: Cum se poate derula o activitate de sabotaj în România?
Ovidiu Marincea: Acțiunile de sabotaj, ca parte a războiului hibrid, pot începe printr-o simplă solicitare pe o rețea socială, prin care i se oferă unui cetățean o sumă de bani, în general, mult mai mare față de cerință.
Laurențiu Rădulescu: Cum arată cetățeanul acesta?
Ovidiu Marincea: Este un cetățean vulnerabil, în general. Este un cetățean care are probleme cu banii sau care are probleme de ordin penal ori care este exclus din societate, din grupurile sociale din care face parte. Și atunci această vulnerabilitate este exploatată la maximum de coordonatori. Trebuie să fii foarte atent pentru a alege cu precizie pe cineva care își poate duce la bun sfârșit o astfel de acțiune.
Nu vă imaginați că cei care efectuează acte de sabotaj sunt un fel de James Bond sau de spioni foarte bine antrenați. După cum ați putut vedea din cazurile pe care Serviciul Român de Informații le-a făcut publice începând cu 2024 încoace, noi am făcut publice patru astfel de cazuri de sabotaj în România. Puteți observa că cei care le-au executat sunt niște persoane utilizate într-un scop foarte bine precis și coordonate.
Ca în toate celelalte state, pentru că nu vorbim doar despre România, toate aceste activități sunt coordonate. Ele pot începe de la documentarea anumitor obiective militare, prin solicitări care par ușoare, pentru o sumă consistentă de bani: să mergi și să documentezi, să faci niște fotografii. Nu în ultimul rând, prin recrutarea de agenți din alte state, din state proxy, Federația Rusă își ascunde originea acțiunii de sabotaj, a atacului. Adică, cu alte cuvinte, Federația Rusă poate da vina pe alte state, ceea ce s-a și întâmplat.
Laurențiu Rădulescu: Deci România poate fi atacată sub steag fals, până la urmă?
Ovidiu Marincea: Acest stat poate fi, în general, atacat sub un steag fals, mai ales în acest război hibrid, în care un cetățean dintr-un stat poate coordona de la distanță, printr-un proxy, un cetățean al altui stat, iar activitatea să se desfășoare în al treilea stat. Acțiunea de sabotaj poate fi pusă în practică de cineva care nici măcar nu știe cine este comanditarul adevărat, pentru că sunt foarte multe persoane proxy.
Este un moment dificil și foarte complicat, într-o dinamică accentuată, în care toate autoritățile statelor europene, inclusiv noi, Serviciul Român de Informații, trebuie să ne adaptăm.
Laurențiu Rădulescu: Cum acționează SRI pentru a preveni acțiunile de sabotaj?
Ovidiu Marincea: Până la urmă, Serviciul Român de Informații urmărește să identifice aceste amenințări într-o fază incipientă, cât mai devreme, pentru a putea descoperi cine coordonează, care sunt țintele vizate, ce persoane proxy din alte state sau cetățeni români pot fi angrenați în această activitate de sabotaj. Însă toate aceste lucruri nu le putem face singuri, pentru că sabotajul este o activitate transfrontalieră a Federației Ruse.
Așa cum explicam mai devreme, acțiunile se pot coordona din Federația Rusă. Un cetățean dintr-un alt stat este coordonatorul unui proxy, care contactează un cetățean din România sau aflat pe teritoriul României, și este foarte greu de atribuit. Dar tocmai rolul Serviciului Român de Informații este, pe de o parte, să prevină astfel de activități și, pe de altă parte, împreună cu toate celelalte servicii omoloage și cu instituțiile din plan intern, DIICOT, MApN, MAI, să identifice rapid autorii și să îi dea pe mâna justiției.
Laurențiu Rădulescu: Care este cea mai mare provocare pentru SRI în următorii ani?
Ovidiu Marincea: Cred că cea mai mare provocare a SRI este faptul că astăzi o amenințare poate trece granița printr-un telefon, poate fi coordonată simultan din trei state și poate fi pusă în practică de niște persoane care nici măcar nu știu cine este comanditarul lor.
Într-o astfel de dinamică, activitatea serviciilor de informații, în general, și activitatea Serviciului Român de Informații sunt puse la grea încercare.
Laurențiu Rădulescu: Vă este frică de Rusia?
Ovidiu Marincea: Frica presupune, în esență, lipsa de cunoaștere sau incertitudine cu privire la capacitatea de a face față unei amenințări. Astăzi a devenit evident că Rusia derulează activități în multiple domenii, care îngrijorează nu doar statul român, ci întreaga Europă, întreaga comunitate euroatlantică. Dacă vecinii ucraineni se confruntă cu o amenințare militară directă, noi, în interiorul granițelor NATO, asistăm la provocări dinspre toate celelalte instrumente non-militare, cunoscute drept hibride în limbajul uzual.
Deci, revin și subliniez: frica este direct proporțională cu lipsa cunoașterii și cu lipsa viziunii ori a resurselor, iar serviciul nu se regăsește în niciuna dintre situațiile pe care tocmai le-am menționat. Nu ne lipsește cunoașterea, nu ne lipsește viziunea. Cooperăm activ și ne coordonăm atât la nivel național, cât și partenerial, sub o viziune comună, iar din perspectiva resurselor vă asigurăm că alocăm tot ceea ce este necesar pentru a ne îndeplini misiunea.
Mesajul meu final ar fi: nu, frică nu ne este, însă suntem preocupați și privim cu responsabilitate escaladările pe care Rusia le realizează recent.