Un loc important în elaborarea politicii sovietice față de România l-a ocupat problema Transilvaniei. Însemnătatea acordată de Moscova rezolvării litigiului teritorial româno-ungar se explică prin faptul că problema Transilvaniei a fost percepută de conducerea sovietică nu numai din unghiul de vedere al raporturilor sovieto-române și sovieto-ungare, ci și ca un mijloc de consolidare a influenței sovietice în Europa de Sud-Est.
În întrevederea din 23 iunie 1941 dintre Molotov și ministrul Ungariei la Moscova, Kristoffy, șeful diplomației sovietice a declarat că „Uniunea Sovietică nu are nici un fel de probleme litigioase în relația cu Ungaria și nu are nici un fel de pretenții față de Ungaria. Uniunea Sovietică nu are obiecții în legătură cu extinderea teritoriului Ungariei pe seama României“.
Continuarea, pe Historia.ro.